Recunosc: mi-am propus sa citesc tot ce a scris Dany Laferrière. Pentru că scrie fabulos. Dar imi rezerv surpriza de a nu sti în ce ordine îi voi citi cartile. Pur si simplu le pândesc întoarcerea pe raftul bibliotecii din Rodez. Nici una nu se odihneste prea mult acolo. Ca la orice vânatoare, multe depind de noroc.

Ieri am prins Cronica unei derive blânde. Am observat ca e pusa in pagina sub forma unor poeme în proză. Mi-am zis ca o s-o citesc pe îndelete, delectându-ma cu stilul al fresco al haitianului.

Ti-ai gasit!!! M-a prins Dany de la prima pagina si nu m-a lasat nici sa manânc pâna n-am ajuns la ultima.

Iata prima pagina:

"Părăsesc o dictatură

tropicală cuprinsă de nebunie

fiind încă în mod vag fecior

când ajung la Montréal

în plină vară 76

Privesc cerul

gândindu-mă că în urmă cu

câteva minute

eram acolo sus

printre stele.

Pentru prima dată.

Pe toate ecranele aeroportului

si chiar ale lumii

mica gimnastă,

cu mari ochi negri speriati

si cu brate lungi atât de subtiri,

care dansează, zboară,

si nu deschide

ochii si bratele

decât în momentul

când picioarele sale

ating solul.

De la prima miscare

până în momentul

când ea se opreste

cu un gest curat si precis.

Corpul în arc.

Nadia Comăneci doarme.

Iată explicatia

notei sale perfecte – 10,

prima din istoria

Jocurilor Olimpice."

Iar ultima pagină e de fapt prima secventa din drumul unui imigrant haitian către aula Academiei Franceze. Dar deocamdată, pentru a putea sa-si cumpere masina de scris, e nevoit sa isi completeze meniul cu porumbeii din parc.

"În vitrina prăfuită 
a acestui magazin de pe strada Mont-Royal.
O veche masină de scris.
Acea Remington 22.
E tot ce am nevoie
pentru moment.
Trebuie să îmi găsesc o 
cameră în oras unde nu voi avea 
decât patul, masa din bucătărie
si masina de scris.
Nu voi aduce pe nimeni acolo.

Mă voi întoarce deci
să mă plimb prin parc,
să mă uit la fete,
să-mi notez impresiile
si, desigur, să încerc
alte retete
cu porumbel."