Étiquette : ipocrizie

Cuvinte RUPTE: Mironosiţă


RUPTE e un acronim pentru răsturnate, uzate, părăsite, trădate, expulzate. Rupte de sensul lor originar.

Mironosițe = femei evlavioase, purtătoare de mir, cari se duseră la mormântul lui Isus spre a-i unge trupul de pe cruce, dar cărora îngerul le vesti învierea Domnului: săptămâna mironosițelor, a doua săptămână după Paști.

Acesta e sensul originar. Între timp au devenit mult mai folosite sensurile peiorative – a simula smerenia, nevinovăţia, evlavia – în expresii ca « a face pe mironosiţa ». În ultima vreme chiar şi sensurile peiorative au luat-o razna şi nu mai au niciun raport cu cuvântul originar.

Exemplu de pe un blog « feminin »: « Urasc mironositele. Alea care rad ca proastele dupa prima gura de Cuba Libre sau dupa primul fum dintr-o tigara mai speciala.Alea al caror zambet e proportional ca dimensiuni cu numarul barbatilor din camera.  Alea care simt nevoia sa isi reafirme feminitatea la orice colt de strada, impiedicandu-se si scrantindu-si glezna gratios. »

E clar că aici nu mai avem un raport, fie şi negativ, cu sensul originar. Mironosiţă  devine un coş de gunoi pentru tot ce nu-i place « autoarei ». Dar cred că alegerea « coşului de gunoi » nu e întâmplătoare. Mironosiţele erau purtătoare ale unor virtuţi – fidelitate, curaj, recunoştinţă – care nu mai sunt la modă în anumite cercuri « emancipate ».

Un articol frumos (de fapt, în bună măsură, o citare a unui text despre mironosiţe al Părintelui Arsenie Boca), intitulat Femeile iubirii, puteţi citi pe anomismia (aici).

Sincerităţi de ţoapă


« 14 decembrie [2006]

………………………………………………………………………………………………………………………………….

Constat că de câte ori cineva vrea să scuze grosolăniile unuia […] zice: « Cel puţin, e sincer ». De parcă sinceritatea ar fi o calitate în sine şi n-ar exista sincerităţi greţoase de care se folosesc mârlanii pentru a fi mârlani şi ţoapele pentru a fi ţoape. S-ar putea vorbi chiar de un « tupeu al sincerităţii » care te face să regreţi că nu sunt mai mulţi « ipocriţi » capabili să nu confunde sinceritatea cu lipsa celor şapte ani de-acasă. V-aţi gândit vreodată cum ar arăta o societate în care n-ar funcţiona niciun fel de ipocrizie? »

………………………………………………………………………………………………………………………………….

Octavian Paler, acum 5 ani. Cu 5 luni înainte de tăcere. Acum stă pe birou şi mă priveşte de pe coperta cărţii lui Daniel Cristea – Enache. Am avut şansa să stau de vorbă câteva zeci de minute cu domnul Octavian Paler, acum mai bine de 10 ani. Părea că are tot timpul din lume atunci cand voia să-l dedice unui argument. Şi raţionamentul era aproape întotdeauna diamantin – lucid, simetric, penetrant.

 » 15 decembrie

…………………………………………………………………………………………………………………………………

Tot ce mai ţin minte din drama unde Schiller ne vorbeşte de Wilhelm Tell e acest amănunt: cineva (am uitat numele personajului) pune în vârful unei prăjini o pălărie pe care cetăţenii disciplinaţi trebuie s-o salute! Aşa că să nu ne mai mirăm de nimic. »

Cred că realitatea a bătut in 5 ani şi imaginaţia şi raţionamentele lucide ale lui Octavian Paler. S-ar fi mirat şi Domnia Sa de noile recorduri în materie de « sincerităţi » şi de salutarea sârguincioasă a pălăriilor din vârful prăjinii.