Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii. Iar Simon-Petru stătea şi se încălzea. Deci i-au zis: Nu cumva eşti şi tu dintre ucenicii Lui? El s-a lepădat şi a zis: Nu sunt. Şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul lui Iisus, care zisese: Mai înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine. Şi ieşind afară, a plâns cu amar. Iisus a răspuns: N-ai avea nici o putere asupra Mea, dacă nu ţi-ar fi fost dat ţie de sus. Şi ieşind, au găsit pe un om din Cirene, cu numele Simon; pe acesta l-au silit să ducă crucea Lui. Şi L-au răstignit şi au împărţit între ei hainele Lui, aruncând sorţi pentru ele, care ce să ia. Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu poate să Se mântuiască! Dacă este regele lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, şi vom crede în El. Şi Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai. Deci după ce a luat oţetul, Iisus a zis: Săvârşitu-s-a. Şi plecându-Şi capul, Şi-a dat duhul. Şi Iosif, cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă, şi a prăvălit o piatră la uşa mormântului. Deci, din pricina vinerii iudeilor, acolo L-au pus pe Iisus, pentru că mormântul era aproape. Iar ei, ducându-se, au întărit mormântul cu strajă, pecetluind piatra.
Étiquette : iubire
Matineul de sâmbătă (XXVII)
Un colaj frumos de miniaturi cinematografice: Paris, je t’aime
Rușinea, autoritatea și alți « demoni »
« Rușinea este unul dintre principalii factori care afectează reziliența. În Mourir de dire. La honte (Odile Jacob, 2010), neuropsihiatrul și etologul Boris Cyrulnik exploreaza aceasta emotie combinând anecdote personale, perspective psihanalitice și descoperiri neurobiologice. Rușinea poate sa ne tortureze, dar fără ea nu suntem umani … Rușinea este puterea pe care o dau privirii celuilalt. »[continuarea interviului – aici; cartea a fost tradusa si in română sub titlul Mai bine mor decât să spun, traducere de Valentin Protopopescu, ed. Trei, București 2012]
Am citit cateva dintre ultimele interventii in spatiul public ale lui Boris Cyrulnik (unul dintre specialistii luminati a caror parere o caut in cazul unor dileme moral-stiintifice) incitat de o traducere a unui interviu pe tema autoritatii parentale, publicata pe blogul http://alobebe.wordpress.com/. O puteti citi aici , aici si aici.
Cartea săptămânii (XVI)

Citindu-l pe Turgheniev pune in scena 4 lumi, mergand in perechi.
Prima pereche: o lume traditionala aflata la crepuscul – Irlanda anilor ’50 – si o lume deja moarta ca lume – Rusia anilor ’50 a secolului XIX – dar pastrata vie ca hiperlume in lecturi din Turgheniev.
A doua pereche: lumea « normala » si lumea azilului psihiatric.
Nu o sa va dezvalui nimic din trama epica, lirica si ideologica a romanului lui William Trevor. E prea bine tesut ca sa va stric placerea de a descoperi, cu surprize la fiecare pas, subtilitatile, muzica si frumusetea povestii.
Va pot spune insa ce scrieri ale lui Turgheniev puteti citi inainte, pentru a gusta mai deplin referintele, frugale, de altfel, din romanul scriitorului irlandez. Am identificat trei romane citate: Pervaia liubov (Prima iubire, 1860), Nakanune (În ajun, 1860), Otțî i Deti (Părinți si copii, 1862).
Cadou pentru mama
Stropite atent cu galben-de-soare,
Crescură gândurile mele uşor,
Verde intens şi viu, încrezător,
Din dragostea ta mereu hrănitoare.
Voi strânge de pe ele numai rouă,
Într-un pahar pictat cu flori la şcoală,
Ca apă vie pentru orice boală,
Ca limpede izvor de viaţă nouă.
Cartea săptămânii (XV)
Un spectacol de televiziune. Reproducerea unui lagar de concentrare nazist. Cu 95 de camere de filmat in plus. Suferinta in direct. Moartea in direct. Alegerea de catre public a condamnatilor la moarte. Apasand pe butoanele telecomenzii.
O satira neagra in care speranta nu moare, totusi. Nici frumusetea, nici iubirea.
LIEBSTER AWARD
Am primit aceasta nominalizare de la Lucy Visinescu. Ii multumesc.

Regulile concursului:
1.Numeste si multumeste persoanei/blogului care ti-a acordat premiul.
2.Scrie unsprezece lucruri despre tine.
3.Raspunde la intrebarile adresate si formuleaza noi intrebari pentru nominalizati.
4.Nominalizeaza noua bloguri pe care la admiri si au mai putin de doua sute de urmaritori.
5.Anunta nominalizarea pe paginile fiecarui blog
Raspunsurile mele la cele 11 intrebari puse de Lucy:
- Ce-ti place cel mai mult la tine? Lenea creatoare.
- Ce iti place sa faci? Sa ascult.
- Care este melodia/cartea preferata? Simfonia a IIIa de Brahms / Anna Karenina
- Cum iti doresti sa arate viata ta peste zece ani? Ca in urma cu 20 de ani.
- Vacanta ideala? Primavara la Barcelona, vara in Gran Canaria, toamna in arondismentul 10 al Parisului, iarna la Predeal.
- Ce tolerezi cel mai putin? Ura.
- Ce admiri cel mai mult la o persoana? Capacitatea de a admira.
- Cum definesti fericirea? Tot ce nu e nefericire.
- Care este filmul preferat? Cyrano de Bergerac (1990)
- Care este modelul tau personal? In viata publica, Majestatea Sa Regele Mihai; in meserie, Domnul Profesor Constantin Oancea; in familie, tatal meu.
- Cand ai fost ultima oara la stomatolog? Acum ceva mai mult de un an, cred.
Nominalizarile mele sunt:
- http://blogaradean.wordpress.com/
- http://tudorvisanmiu.wordpress.com/
- http://sagy.wordpress.com/
- http://www.mihalca.ro/
- http://comentatoramator.wordpress.com/
- http://g1b2i3.wordpress.com/
- http://filofteia.blogspot.ro/
- http://calatoriifestinalente.wordpress.com/
- http://anomismi.wordpress.com/
Intrebarile mele pentru nominalizati:
- Despre ce nu ati avea curaj sa scrieti pe blog?
- Câti prieteni aveti?
- Care e personajul literar preferat?
- Ce ati fi dorit sa inventati?
- Ce ati alege: tinerete fara batranete sau viata fara de moarte?
- Din care dintre calitatile personale ati da si altora?
- Numiti 5 oameni frumosi.
- Care e filmul preferat?
- Inventati un cuvant pe care sa il daruiti limbii române.
- Cum deosebiti binele de rau?
- Care e specia vegetala de care sunteti atasat?
Cartea săptămânii (XIV)


« Ne connaître ni d’Eve, ni d’Adam » înseamnă a nu cunoaste deloc pe cineva (nu face parte din familie, nu l-am întâlnit, nu stiu nimic despre el, nici măcar din auzite). Traducerea prin « În necunoştinţă de cauză » mi se pare nefericită. E adevărat ca avem in română expresia « nu ma lua de la Adam si Eva », cu un sens complet diferit, deci varianta unei traduceri mot-à-mot, asa cum au facut spaniolii sau bulgarii, era problematică; dar a inlocui o expresie care contine numele a doi oameni cu doua substantive abstracte si care sugereaza mai degraba o aparare juridica, nu pare sa rezolve ceva. Anglo-americanii si germanii au optat pentru o varianta mai terre-à-terre: « Logodnicul din Tokyo ».
Nu stiu sa va zic nimic despre restul traducerii in română, sper sa fie bună; de fapt Amelie Nothomb ar avea nevoie de traducatori foarte buni pentru a reda toată savoarea stilului acestei autoare pe care am ocolit-o până acum, nu prea stiu de ce (daca stau bine sa ma gandesc, copertile traducerilor românesti sunt când banale, când opace, iar uneori de-a dreptul nepotrivite).
Fiindcă ar fi păcat să vă spun prea multe, o sa facem un joc: voi propune cateva posibile titluri in română ale acestei cărti pe care am citit-o dintr-o suflare.
1. Gust de iubire, cuvinte de amor
« Ceea ce simteam pentru acest băiat nu are nume in franceza modernă, dar are in japoneză, unde termenul care se potriveste este koi. Koi se poate traduce, in franceza clasică, prin gust. Aveam gust pentru el. Era koibito-ul meu, cel cu care impartaseam placerea gustului: compania sa era pe gustul meu. […] Dragostea e un elan atat de frantuzesc incat unii au văzut aici o inventie natională. Fără a merge atat de departe, recunosc in aceasta limbă un geniu amoros. Poate ca puteam considera ca eu si Rinri contractasem fiecare inclinatia tipica a limbii celuilalt: el se juca de-a iubirea, ametit de aceasta noutate, iar eu ma delectam cu gustul pentru el (koi). »
2. Profesoara de franceză si roninul templier
» – Dacă ar reveni azi, Cristos nu s-ar multumi sa vorbească o singură limbă.
– Da, dar nu ar vorbi latina.
– De ce nu? Ar amesteca epocile.
– Si tu crezi că el ar fi un ronin?
– În esentă, da. Mai ales cand este crucificat si el zice: «De ce m-ai părăsit?». Frază demnă de un samurai fără stăpân.
– Stii asta. Ai citit Biblia?
– Nu. Era in cartea Cum să devii templier. »
3. Caracatita din Eden
« O băgai in gură si incercai sa-mi infig dintii. Se petrecu atunci un lucru atroce: nervii inca vii ai caracatitei incercara sa reziste si cadavrul răzbunător imi prinse limba cu toate tentaculele. […]
Deznodai fularul traditional, nu fara a gasi fermecator acest mod de a oferi cadourile, si scosei un strigăt: fularul era umplut cu fructe kaki cărora iarna le conferise un aspect de geme uriase.
– Cum ai făcut asta?
– In timp ce dormeai, m-am intors in acea livadă si m-am cătărat in arbori.[…]
Cateva ore mai tarziu, el adormi si eu imi incepui insomnia. Cand ma gandeam din nou la cererea in casatorie pe care mi-o facuse Rinri, aveam impresia ca retraiesc momentul in care tentaculele caracatitei moarte imi prinsesera limba. […]
Eva in gradină nu reusise să culeagă fructul dorit. Noul Adam invatase galanteria care mersese pana la a-i aduce o incarcatura intreaga si a o privi cu tandrete in timp ce ea mânca. Noua Evă, egoistă in păcatul ei, nu i-a propus sa ia nici macar o îmbucătură. »
As mai putea propune:
4. Sos Hiroshima si bere belgiană
5. Samuraiul din Rapsodia ungară
6. Căsătorie din eroare de traducere
Va las placerea de a descoperi citatele ce ar putea justifica titlurile 4, 5 si 6. Daca ati citit sau veti citi cartea, ar fi interesant sa propuneti si domniile voastre alte variante de titlu in română.
La ce nu foloseste intuitia
– Sigur ca puteam sa-ti spun, dar mi-ar fi placut sa intuiesti… [cititorul este indemnat sa ia acest cuvânt in sensul lui bergsonian]
– Tu nu porti cercei, cum as fi putut sa intuiesc ?! [interlocutorul are o lunga obisnuinta de folosire a termenului in traditie carteziana]
– Asa cum intuiai toate dorintele mele atunci cand ne-am cunoscut! [mergi la sensul kantian al termenului]
– Dar atunci nu faceam decat sa urmez niste intuitii despre adevaratele mele dorinte profunde, care se dovedeau a fi si ale tale…[raspuns in cheie romantica, folosind o definitie schellingiana a intuitiei]
Pe voi cum va ajuta intuitia in viata in doi? Ce sfaturi le-ati da celor doi de mai sus?
Matineul de sâmbătă (XVI)
Am vazut Yes Man (2008) ca pe un material didactic amuzant pentru cursurile (atat de populare astazi) despre asertivitate ( un termen care defineste o atitudine echilibrata intre pasivitate si agresivitate. autoafirmarea fara a leza libertatea altora)
De obicei, la aceste cursuri se vorbeste mult despre cum sa spui NU, sa iti afirmi drepturile si sa nu fii pasiv, inertial, in relatia cu ceilalti. Mai rar se vorbeste despre cum sa spui DA, iar filmul propune o explorare creativa si ludica a avantajelor si pericolelor unei deschideri fara discernamant.
Ceea ce mi s-a parut o gaselnita buna in deznodamantul actiunii e ca protagonistul invata sa spuna un NU chibzuit ca urmare a unei experiente extensive a DA-ului nediscriminatoriu.
O comedie usoara ca un DA nesabuit si care vorbeste mai patrunzator despre NU-ul asertiv decat multe cursuri despre asertivitate. Chiar cred ca voi folosi in viitor acest film ca suport de curs.

