***

de Juris Kronbergs

Într-o după-amiază, când am plecat din camera mea
ea m-a urmat
Niciun vânt n-a putut s-o alunge
Niciun soare n-a putut s-o usuce
Nicio ploaie n-a putut s-o inece
Chiar dacă n-am revenit niciodata
ea a rămas în memoria mea cu totul intactă
Timpul a trecut, dar straturile de praf
n-au acoperit nici mobila nici cărțile nici hârtiile
Totul  era ca înainte
Datorită mie timpul s-a oprit
Știu bine această regulă atât de simplă
Apariţia  mea fizică ar fi avut ca efect
rostogolirea unei avalanşe a timpului peste camera mea
atât de violentă că însăși existența ei
ar fi fost pusă la îndoială
și  ar fi  fost imposibil să o povestesc

x

Lucruri

de Velta Sniķere

Ce sunt lucrurile
Care sunt lucruri
Așa cum sunt?

Dacă ar fi cineva să le vadă
Așa cum au fost
Sau vor fi?

Lucrurile deschise ca scoicile
Dezvăluind tandreţe,
Dar simpatia mea,
Mângaierea mea care se apropie,
Ca prin descântece
Le-a distilat:

Ca și cum revărsate din pahar,
Fără cochilii,
Una prin alta
Transparent, se conturează.

x

Timpul se stratifică

de  Juris Kronbergs

(Cafeneaua Le Chien Andalou, Riga)

Ziua trece cu miros de tutun
Ploaie. Difuzor
În care se aude muzică veche de film
Astăzi este aniversarea Nostalgiei
Zilele care au trecut vin ca oaspeții nepotriviți

Timpul îți frunzărește jurnalele
intime nescrise încă
Tu frunzărești timpul ca și cum ar fi
un ziar în care cerneala nu a ținut

(traduse din franceza si engleza dupa versiunile aparute in revista online Latvian literature  )