Am aflat ieri. Am banuit intotdeauna ca e ceva ce imi scapa in metoda doamnei profesoare. Ceva care facea ca matematica sa para accesibila si chiar luminoasa.
Citez din memorie din interviul doamnei profesoare la Radio Craiova, dat cu ocazia Zilei europene a solidaritatii intre generatii si difuzat ieri:
« Pentru a preda matematica, o materie cumva mai rigida, e bine sa o predai cu un zambet; sa nu adaugi la dificultatea materiei incruntarea profesorului. Inainte de a castiga mintea elevilor, mai ales la gimnaziu, trebuie sa gasesti drumul spre inima lor. »
Acum inteleg de ce este atat de neiubita matematica. Prea multi profesori incruntati. Prea patrunsi de importanta matematicii. Uneori neatenti la poezia matematicii. Care poate vorbi nu numai mintii, ci si inimii. Cu conditia sa-ti fie explicata cu un zambet.
Au fost cateva generatii de norocosi carora doamna profesoara le-a oferit zambetul matematicii. Eu am fost si mai norocos. Pentru ca doamna profesoara e mama mea.