Étiquette : poezie

Acum 1000 de ani…

· 1 commentaire ·

… Abusaeid (7 decembrie 967 – 12 ianuarie 1049), sufi  şi poet din Khorasan (Persia), împlinea 44 de ani (vârsta mea de anul acesta). I-au fost atribuite multe poezii, dar cu siguranţă ale sale par a fi doar două:

O poezie de dragoste…

Iubirea veni şi îmi curse ca sânge în vine/ Golit de mine şi plinit cu fiinţa iubită// Fiecare parte din mine de ea-i cucerită/ Acum ramâne din mine doar un nume şi ea

….şi un epitaf pentru el însuşi

Ce poate fi mai dulce-n astă lume! / Prietenul prieten întâlni şi iubitorul cu Iubitul se uni//

Doar întristare-a fost, aceasta-i  toată numai bucurie / Acele-au fost doar vorbe, aceasta-i  tot ce-i dat mereu să fie

(traducerile imi apartin, dupa o varianta in engleza)

CC – Poezie în pânza de păianjen

· 2 commentaires ·

Am avut privilegiul sa fiu coleg cu Costi. La facultatea de medicina. Nu va pot spune ce insemna la sfarsitul anilor ’80 sa poti sa umpli o seara cu poezie buna. Altminteri, multi erau indemnati sa se creada poeti; destul de multi chiar erau din cand in cand, cativa erau talentati, foarte putini erau poeti buni; si mai putini au ramas netulburat buni pana in ziua de azi. Pentru mine, Constantin Cretan e unul dintre acesti poeti care modeleaza frumosul-si-binele.

Casandra

Înfăşurată-n depărtare şi-n singurătate,
Ştii că prezicerile tale, toate, se vor împlini,
Că ai totdeauna dreptate,
Că dragostea mea va sfîrşi, într-o zi.

Numai că atunci te voi iubi
Cu dragostea altui bărbat,
Ce va purta acelaşi chip şi-acelaşi nume,
Apoi cu a altuia, şi a altuia, şi a altuia,
Pînă cînd îţi voi fi dat
Dragostea tuturor bărbaţilor din lume.

Daca v-a placut aceasta poezie din Album, bucurati-va si de Almanah si de Dictionar.
Nu pot sa ma abtin sa nu va dau prima definitie din Dictionar:

A avea

Tot ce ai te are.

In memoriam Sigmund Freud

· 1 commentaire ·

In Memory of  Sigmund  Freud e un poem de W.H. Auden. Mi-a fost semnalat de o veche prietena din America, psihiatru cu vocatie si cititoare pasionata de poezie, cum eu nu mai cunosc in timpul nostru. Mi-ar fi placut sa o traduc în întregime, dar se pare ca depaseste puterile mele de amator (si de poezie si in traduceri). Poate ma ajuta cineva. Textul original complet il gasiti aici.

Dau, totusi, mai jos si incercarea mea, care se opreste la inceputul strofei a treia.

Când sunt atâţia pe care va trebui să-i plângem, / când durerea a fost facută publică şi expusă / criticii unei întregi epoci / fragilitatea conştiinţei şi angoasei noastre, // despre cine vom vorbi? Pentru fiecare zi în care mor / printre noi, despre aceia care ne fac câte un bine, / care ştiu că nu a fost niciodată destul, dar / au sperat să îmbunătăţească un strop din ceva trăind. // Aşa a fost acest doctor: chiar şi la optzeci el dorea / Să gândească despre viaţa noastră […]

 

Noaptea de iunie

· 1 commentaire ·

« Să plângă ? … Însă plânsul provoacă râsul azi … / Pe cât ai să versi lacrimi, pe-atâta ai să cazi ! / Să râdă ? … Dar tot omul o rană are-ntr-însul … / Să râdă însă ! Râsul provoacă singur plânsul ! » (Alexandru Macedonski – Noaptea de iunie)

Astăzi soarele nu a mai apus dincolo de Cercul Polar de Nord. Arhanghelsk (Oraşul Arhanghelilor) e mult dincolo de Cercul Polar. « În Archanghel » e o poezie ludică şi muzicală de Alexandru Macedonski. Muzicalitate pe care o actualizează fabulos Tudor Gheorghe în « Fata din Arhanghel ». « Cu ochi lungi, cu gene lungi, / Zilnic râde, zilnic cantă ». Azi am citit Macedonski  după ce îmi căzuse sub ochi Epistola întâia către fete. Contra plânsului, i-aş zice eu; e un text care surprinde bine spiritul timpului: să nu plângi pentru nimic, dar nici râsul nu e alternativa, ci un semisurâs controlat de voinţa de a nu plânge.

Dilemei lui Macedonski i se răspunde azi cu varianta nici plâns – nici râs. Recomand să luăm mai serios în considerare varianta şi – şi: plâns mai în voie şi râs sănătos.

În Nord, Soarele e la Zenit. E noapte de iunie pe Dâmboviţa. E zi la Cercul Polar. Să nu ne luăm prea în serios.