………………………………….. Milano’s Duomo. Building since one three six four. Samsung ads on walls. ………………………………….. Florence next, full of RAIN. Walked around in raincoats, All day every day. ………………………………….. Next, near Napoli, Greek ruins; superstitious Romans preserved them. …………………………………….. Napoli: Dirty. Like India but with tons … Continuer la lecture de Italia 24×17
Pe plajă la Rimini am redescoperit gustul pentru cuvinte încrucişate. Şi cum unii dintre cititorii acestui blog m-au întrebat ce se întâmplă cu filmul şi cu cartea săptămânii, ele vor veni împreună într-un rebus săptămânal în care voi pune şi alte gânduri pe o temă … Continuer la lecture de Cuvinte încrucişate (1): Piste false
Aveam intentia sa va propun varianta hollywoodiana (1951, cu Deborah Kerr si Robert Taylor) a filmului Quo vadis, dar am dat peste o productie poloneza din 2001, in regia lui Jerzy Kawalerowicz. Pentru mine, cinematografia poloneza reprezinta apogeul acestei arte.
Am vazut filmul, mi s-a parut mult mai convingator decat cel american (desi imi place si acela). Filmul – aici.
La inceput poate parea ciudat sa-l auzi pe Nero vorbind in poloneza, dar daca stai sa te gandesti ca romanul ecranizat este scris de Sienkiewicz, iti dai seama ca asta e versiunea originala a dialogurilor. Iar dialogurile sunt intotdeuna captivante la Sienkiewicz. Imi amintesc cu ce placere le repetam prietenilor, pe la 12 ani, dialogurile din Potopul (in acest scop invatasem si cum se pronunta in poloneza cz, sz, ą, c, ć, dz, dź, ch, j, ń, ź si, desigur, spectaculoasele notari rz=j si ł=u!! ).
Aceasta este stema de stat a Republicii Italiene. Nu, nu vi se pare: in centru se afla o stea rosie (albita in centru, pentru linistirea democrat-crestinilor!) si o mare roata dintata. Despre modul in care a fost instaurata republica in Italia, cu Nordul controlat de comunisti, am mai scris. As vrea sa adaug o singura observatie: cu doar trei exceptii (daca nu luam in calcul Malta si Islanda, state foarte mici, fara traditie monarhica), republicile europene proclamate in secolul XX au fost consecinte directe sau indirecte ale revolutiei comuniste din Rusia, din 1917. E cazul a peste 20 de tari.
Exceptiile sunt si ele semnificative: Portugalia a devenit republica printr-un dublu asasinat de care astazi se rusineaza (si, oricum, a platit pretul: 16 ani de haos social (1910-1926) urmati de 48 de ani de dictatura), Grecia a devenit republica in timpul dictaturii coloneilor (1967-1974), iar proclamarea republicii Irlanda a fost opera Armatei Republicane Irlandeze (IRA), care a prelungit pana in secolul XXI actiunile teroriste in Irlanda de Nord.
Asadar, in opinia mea, numarul mare de republici din Europa nu indica progresul democratiei, ci limita maxima atinsa de tancurile sau de propaganda sovietica. Partidul Comunist Italian a disparut. Uniunea Sovietica a disparut. Steaua rosie a disparut de pe steme. Nu si de pe stema Italiei. E o marturie arheologica a adevaratelor origini ale republicilor europene.
Am vazut filmul recomandat de Mugur saptamana trecuta – To Rome with Love (2012) – si mi-a placut. Cred ca o sa va placa si domniilor voastre. Filmul integral – aici
Au trecut deja 300 de ani de la moartea lui Corelli. Un dans nebun al timpului.
Dansul numit de Corelli La folia avea deja cel putin 300 de ani cand compozitorul italian l-a introdus in lumea mare a muzicii. Unde si-a pierdut o parte din salbaticie si vitalitate, dar se pare ca a castigat o profunzime hipnotica.
Dansul pare sa fie portughez la origine, dar ajunge dincolo de Pirinei sub numele de Nebunie de Spania (Folie d’Espagne). Aici Lully are grija sa interpreteze intr-o cheie triumfalista acest dans taranesc al fertilitatii si al noptii, ca sa fie pe placul Regelui – Soare.
Carl Philipp Emanuel Bach readuce, daca nu noaptea, macar ceata Marii Nordului, dar si un soare berlinez mai nonsalant in ale sale variatiuni pe tema Nebuniei spaniole.
Matisse ne intoarce insa in chiar negura originara Nebuniei in seria sa de Dansuri. Les Capucines à la Danse implineste 101 ani, dar nu-i arata.
Daca in dansul portughez din secolul al XV-lea, barbati costumati in femei sunt purtati pe umeri de alti barbati, Matisse renunta la costume, renunta la barbati, renunta la femei si ramane cu zborul pur al vietii.
Imi place Corelli. As fi putut sa va propun oricare dintre muzicile lui. Am ales La folia pentru ca voiam sa o leg de Dansurile lui Matisse. Care ar fi trebuit sa introduca randurile despre tulburarea bipolara pe care planuiam sa le adaug la compilatia Culorile depresiei.
Dar Portugalia si Spania mi-au dat ideea de a mai citi cate ceva despre Juan Carlos I (pe romaneste ar fi Ioan Carol I – ceea ce era un motiv in plus intr-o tara in care atatia Ioni tocmai isi serbasera ziua in tara intemeiata de Carol I). Am gasit insa doua linkuri catre doua filme destul de lungi (un interviu de anul acesta, la implinirea varstei de 75 de ani si un film facut in 2000 de tve, cu ocazia aniversarii a 25 de ani de la reinstaurarea monarhiei in Spania).
A durat trei ore, dar a meritat. Filmele sunt in spaniola, dar cred ca sunt inteligibile pentru foarte multi romani; si foarte instructive, asa ca voi reveni cu secvente care arata remedii incercate cu succes pentru unele nebunii politice cunoscute.
DAN GHENEA 