Étiquette : Rzeczpospolita Polska

24 de zile in Balcani (8): Rată pe varză


Am luat o pauza de la mersul la plaja si am jucat toti 5 un joc antrenant, inteligent si frumos facut: Citadele (autor: Bruno Faidutti). Avem o colectie consistenta de jocuri si cateva zile din vacante le petrecem in jurul mesei de joc.

Am mers cu trenuri prin Europa de la 1900 (Ticket to Ride), am cautat Colierul Reginei, am construit orase fortificate si abatii in Languedoc (Carcassonne), am calatorit pe drumuri primejdioase in Italia de Nord (Mille Grazie) si cate si cate alte aventuri!

Citadele e o fantezie avand ca tema un burg medieval occidental. Ceea ce e spectaculos e ca Ulcinj (Dulcigno) pastreaza o amintire mai vie a acestui ev mediu occidental decat insasi Verona, sursa de inspiratie a lui Faidutti pentru acest joc. In plus, aceasta amintire a Apusului se imbina aici cu Rasaritul multicolor.

La pranz am mancat la un restaurant tinut de un kosovar si un muntenegrean. In meniu era si ceva ce se numea piletina. Intelegand ca e vorba de pui, dar nestiind cum era preparat, am intrebat. Am aflat ca puiul era intai fiert, apoi copt (explicatia era data intr-o engleza cu pauze, cu o pauza mai lunga inainte de « boiled » – fiert). Oarecum intrigat si nehotarat, am intrebat si de urmatorul fel ale carui componente imi erau clare: rata si varza. Imi zice  » E la fel, dar cu rata ». Aha! M-am prins: puiul era fiert impreuna cu varza, apoi dat la cuptor.

In meniul in albaneza rata era rosë. « Rata » e un bun lingvistic comun (si exclusiv) româno-albanez. Stefan cel Mare manca rata pe varza (asta e si raspunsul la sarada pe care v-am propus-o aici). Skanderbeg la fel. Skanderbeg intelegea sigur nu numai « rata », dar chiar si « varza », pentru ca aproape jumatate din armata lui era alcatuita din vlahi, iar legaturile sale cu Italia erau foarte stranse. Stefan cel Mare si urmasii sai au avut stranse legaturi cu Polonia. O urmasa a sa, Maria Leszczynska (regina a Frantei, bunica lui Ludovic al XVI-lea si stra-strabunica stra-strabunicului reginei Ana a României), a adus, probabil, rata pe varza din Polonia in Lorena.

Lorena e parte a Lotharingiei medievale, « coridorul oraselor », care se intindea de la gurile Rinului pana in nordul Italiei. In Citadela lui Bruno Faidutti nu se manca rata pe varza. Occidentul are o intarziere de 400 de ani in acest domeniu. Si se vede.

 

Matineul de sâmbătă (XXVI)


quo-vadis-673838l-imagineindexAveam intentia sa va propun varianta hollywoodiana (1951, cu Deborah Kerr si Robert Taylor) a filmului Quo vadis, dar am dat peste o productie poloneza din 2001, in regia lui Jerzy Kawalerowicz. Pentru mine, cinematografia poloneza reprezinta apogeul acestei arte.

Am vazut filmul, mi s-a parut mult mai convingator decat cel american (desi imi place si acela). Filmul – aici.

La inceput poate parea ciudat sa-l auzi pe Nero vorbind in poloneza, dar daca stai sa te gandesti ca romanul ecranizat este scris de Sienkiewicz, iti dai seama ca asta e versiunea originala a dialogurilor. Iar dialogurile sunt intotdeuna captivante la Sienkiewicz. Imi amintesc cu ce placere le repetam prietenilor, pe la 12 ani, dialogurile din Potopul (in acest scop invatasem si cum se pronunta in poloneza cz, sz, ą, c, ć, dz, dź, ch, j, ń, ź  si, desigur, spectaculoasele notari rz=j si  ł=u!! ).