Iar Andreea e Îndrăzneala.

Nu prea înțeleg de ce continuăm să traducem cuvântul elen andreia în primul rând prin bărbăție și abia apoi (și inconstant) prin îndrăzneală. Dacă nu am avea acest din urmă cuvânt, a cărui rădăcină (îndrăz-) provine (posibil și prin intermediar slavon) din genitivul grec andros (=al/ale bărbatului), aș putea înțelege aproximarea derivarii din latinul barbatus. Care nu înseamnă decât « cel cu barbă »!

Barba e un semn exterior al unui anumit raport estrogen/testosteron, codificat genetic. Nu barba te face îndrăzneț. Îndrăzneala e o calitate care se cere  cultivată mai întâi în interiorul ființei ce va deveni o persoană. Iar baza îndrăznelii e încrederea primară în sine. Care se dezvoltă în primii ani de viață prin relația cu mama.

« Cherchez la femme » suntem îndemnați, ironic, atunci când e vorba despre un comportament temerar, dar aparent nechibzuit, al vreunui bărbat. Cu dreptate ar fi să căutăm femeia și când avem în fața ochilor manifestări ale îndrăznelii, acel curaj interior care nu e în contradicție cu rațiunea, nici nu e subjugat de rațiune.

Andreea e Îndrăzneala. Andrei e Îndrăznețul.

La Mulți Ani, Andreea! La Mulți Ani, Andrei!