Ieri noapte într-un vis uşor am zburat
Aproape de dor şi-n pace cu mine
Lin adia un sărut dinspre tine
Stârnind printre piersici un aer mirat.
Roit-am apoi cu şase albine
Şi regina lor un inel ţi-a furat
Pe deget lăsând să se vadă curat
Cercul dorinţei nescurse în vine.
Se însoreau sub ale noastre tâmple
Insule verzi din noaptea boreală
Plutind alene spre vreun ecuator.
Şi toate se grăbeau să se întâmple
În ultimul minut de toropeală
Pe dulci nisipuri de ceas deşteptător.
de Octavian Paler
Avem timp pentru toate. Sa dormim,
sa alergam in dreapta si in stanga,
sa regretam ce- am gresit si sa gresim din nou,
sa- i judecam pe altii şi să ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce- am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp să facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii
si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne- alungam intrebările,
sa amanăm raspunsurile,
avem timp sa sfaramăm un vis si sa-l reinventam,
avem timp să ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim.
« Pe vremea când nu te aveam/ Iubeam Natura aşa cum pe Cristos îl iubeşte liniştitul călugăr … / Iar acum iubesc Natura/ Ca un călugăr liniştit pe Fecioara Maria./ Cu religiozitate, în felul meu, ca şi înainte,/ Dar cumva mai emoţionat, mai apropiat./ Văd mai bine şi râurile când merg împreună cu tine/ Pe câmpuri până la malul râurilor;/ Întins alături de tine privind spre nori/ Îi văd mai bine … / Tu nu mi-ai luat Natura … / Tu nu mi-ai schimbat Natura … / Tu ai adus Natura aproape de mine,/ Fiindcă tu exişti o văd şi pe ea mai bine, însă aceeaşi,/ Fiindcă tu mă iubeşti, o iubesc în acelaşi fel, dar mai mult,/ Fiindcă tu mă alegi pe mine pentru a te avea şi a te iubi,/ Ochii mei au fixat-o mai îndelung întârziind/ Asupra tuturor lucrurilor.//
Nu regret ceea ce am fost altădată/ Fiindcă mai sunt şi acum tot aşa./ Regret doar că altădată nu te iubeam./// » (Alberto Caeiro – Păstorul îndrăgostit (I), traducere din limba portugheză de Dinu Flămând)
Numele complet al zilei care tocmai a trecut, asa cum a fost adoptat de Adunarea Generala ONU in 1977, este Ziua Națiunilor Unite pentru Drepturile Femeilor și Pace Internațională. Prima tara care a declarat ziua de 8 martie zi de sarbatoare a fost Uniunea Sovietica, urmata, desigur, de tarile din fostul lagar comunist. Doar 14 tari din Uniunea Europeana sarbatoresc Ziua Femeii pe 8 martie, 7 dintre ele fiind foste tari comuniste (România, Bulgaria, Ungaria, Letonia, Polonia, Slovacia si Slovenia), alte cinci – Suedia, Danemarca, Finlanda, Grecia si Portugalia – fiind conduse in majoritatea timpului de partide afiliate Internationalei Socialiste.
Am sentimente ambivalente fata de 8 martie. I-am simtit artificialitatea in copilarie. Dar ma bucur daca intr-adevar ne putem gandi intr-o zi impreuna, cu iubire, la frumoasele noastre doamne si la bunele noastre mame. Eu as alege ca ziua aceea sa fie in fiecare zi.
DAN GHENEA 