Étiquette : unire

Deutschland 1990 – Rumanien 2018?


Pe lângă « Good Bye, Russia », manifestanţii din Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău au desfăşurat şi o pancartă pe care era scris « Deutschland 1990 – Rumanien 2018 » (cu referire la reunificarea Germaniei în 1990). Pancarta a fost purtată şi prin faţa Ambasadei Germaniei la Chişinău, aflată vizavi de clădirea unde s-a votat în 1918 Unirea Republicii Democratice Moldoveneşti (Basarabia) cu Regatul României. (sursa informaţiilor – aici, unde puteţi vedea şi un film al manifestaţiei)

Presa străină (din păcate, şi cea din România!) a tratat fugitiv şi în cheie minoră evenimentul. Şi totuşi, a fost cea mai amplă manifestaţie de la proclamarea independenţei, în 1991. Ca unul care am fost în acea piaţă în august 1991 şi văzând imaginile din 16 mai 2015, vă pot spune că până şi cifra dată de organizatori (30 000) mi se pare foarte mică; cifra dată de autorităţi (3000!) e pur şi simplu ridicolă!

Organizatorii – Tinerii Moldovei – vor să convoace o Adunare Naţională pe 5 iulie. Care ar putea exprima dorinţa « de unire a acelor români şi a ţinuturilor locuite de dânşii cu România ». Vă sună cunoscut?

Memo de Ziua Unirii


Foarte bine că 24 Ianuarie – Ziua Unirii – a fost declarată sărbătoare legală. Foarte rău că unii parlamentari (de fapt, majoritatea) au invocat ca argument împotriva unei legi similare pentru 10 Mai – Ziua Independenţei – că… nu ar fi mai fi bani pentru încă o zi nelucrătoare.

A pune în opoziţie a Zilei Unirii cu Ziua Independenţei  e o dovadă de incultură.

1. Cei care au făcut Unirea au fost cei care au luptat şi pentru Libertate şi Regat: Kogălniceanu, Brătianu, Alecsandri sunt doar câţiva dintre cei care au fost în primele rânduri şi la 24 ianuarie 1859 şi la 10 mai 1877.

2. Când cântaţi şi jucaţi Hora Unirii, amintiti-vă că autorul versurilor, Vasile Alecsandri, este şi autorul versurilor Imnului României (Trăiască Regele) şi al poeziei 10 Mai – « Zece Mai ne-a fi de-a pururi/ Sfântă zi, căci ea ne-a dat/Domn puternic țării noastre/ Libertate și Regat ».

3. Nici de Cuza nu ne putem aminti fără să ţinem seama de faptul că şi el a fost pentru aducerea pe tronul ţării a unui principe străin. Iată ce scria cancelariilor europene imediat după alegerea sa ca Domn al Ţării Româneşti, pe 24 ianuarie (după ce pe 5 ianuarie fusese ales ca Domn al Moldovei):

“Întemeindu-mă pe votul adunărilor ad-hoc, rostit din nou de Adunarea Moldovei, în şedinţa din 5 ianuarie, constat din nou că ţara a cerut unirea cu un prinţ străin. […] Lipsit de ambiţie personală, şi nedorind alta decât binele ţării mele, aşa precum ea îl înţelege şi îl cere, voi fi totdeuna gata de a mă întoarce la viaţa privată, şi nu voi considera  retragerea mea ca un sacrificiu, dacă soarta românilor va fi hotărâtă în conformitate cu voinţa ce a exprimat-o naţia întreagă.

Anul 96 al Unirii, anul 70 al despărţirii


Trecută prin foc şi prin sabie,
furată, trădată mereu,
eşti floare de dor, Basarabie,
eşti lacrima neamului meu.

(Dumitru Matcovschi –Basarabia)

Îmi amintesc de o carte de poezie a lui Dumitru Matcovschi, tipărită în grafie chirilică, pe care am cumparat-o de la Chişinău în 1991. August 1991. Grafia latină era deja oficială, dar la poştă nu găseai decât formulare în rusă şi « moldovenească ».

Între timp, limba română a câştigat bătălia. Cel mai recent sondaj arată că 89% vorbesc în principal româna (63% declară că vorbesc româna, iar 26% « moldoveneasca »). E de remarcat ca majoritatea etnicilor ucrainieni din Moldova adopta ca limba de comunicare româna, nu rusa.

Pentru Unire se pronunta 52% dintre moldoveni si procentul este in crestere.

Limba română în Basarabia este vie şi expansivă, conştiinţa naţională a fost redeşteptată de o mână de oameni, o mână de intelectuali care nu şi-au trădat menirea – aceea de a-şi lumina neamul.

E rândul nostru. Îi vom trăda din nou?

Prima Mare Unire


Fara 10 Mai nu exista 1 Decembrie. Pentru ca nu ar fi existat Regatul României cu care sa se uneasca românii din teritoriile ocupate de imperii straine.

Val Vâlcu puncteaza foarte bine: « înainte să ne unim cu Moldova […] ar trebui să ne unim cu  noi înșine. »

Editorialul domnului Vâlcu se intituleaza 10 Mai, ziua Marii Uniri.

A Marii Uniri interioare a românilor. Care au hotarat, aproape unanim, sa termine cu dezbinarea dintre ei, reprezentata de cateva duzini de beizadele cu pretentii la domnie, si sa aduca un domn strain.

Acest domn strain a devenit pentru totdeauna român la 10 Mai 1866. In 11 ani a adus România in rândul natiunilor independente, la 10 mai 1877.

« Orice cetate sau casă care se dezbină în sine nu va dăinui”. Marele dar pe care l-am primit de 10 Mai este unirea interioara, actul fondator al casei numita România.

Asa ca da, 10 Mai e ziua Marii Uniri.

[Să ne întoarcem la Cuza?]


« Scuzaţi că vă spun, dar nici Cuza nu a abdicat tocmai în formă legală, şi el a cam fost cu tunul la tâmplă. Abdicarea de la tron este de obicei impusă şi nu pentru că se plictiseşte regele de domnie. Să ne întoarcem la Cuza? » (dintr-un comentariu la postarea Caut republican fără prejudecăti…)

Una dintre obiectiile frecvente impotriva reinstaurarii monarhiei este ca nu putem da timpul inapoi: « asta e, legala, nelegala, abdicarea s-a produs si a produs efecte; acum a trecut timpul monarhiei ». Sau, cum zice comentatorul de mai sus:  « Să ne întoarcem la Cuza? ». Parerea mea e ca ne-am intors deja inainte de Cuza. Cand Principatele se aflau sub garantia comuna a Marilor Puteri (7, pe atunci), iar Conventia de la Paris tinea loc de constitutie si lege electorala. Cand orice ar fi zis electoratul, votul trebuia recunoscut de Marile Puteri.

Ce au facut boierii patrioti? Au propus unirea sub un  domn strain dintr-o dinastie europeana. Europa mare a zis nu. Atunci s-au gandit la trucul cu alegerea aceleiasi persoane in ambele tari. E bine de stiut ca domnia nu era ereditara si nici macar pe viata – domnul era ales pe 7 ani (era deci un fel de presedinte de republica, una de genul actualei Republici Franceze). Cuza era si el pentru aducerea unui domn strain si a promis in repetate randuri ca va abdica la momentul oportun pentru a atinge si acest deziderat exprimat de Divanurile  Ad-hoc. Deriva napoleoniena a lui Cuza a generat asa-zisa « monstruoasa coalitie » intre conservatori si liberali pentru rasturnarea sa si aducerea principelui strain care s-a dovedit atat de benefic pentru România.

Dar noi suntem iarasi inainte de Cuza. Intr-o situatie oarecum paradoxala: stim cine este regele care va sa vina, dar nu se gaseste nici un Cuza care sa spuna: « Vreau sa fiu ultimul presedinte al României! Am nevoie de acest mandat doar pentru a convoca referendumul pentru revenirea la monarhia constitutionala, fundamentul si scutul României moderne ».

NB:  « Monstruoasa Coalitie » nu a apucat sa « sarbatoreasca » 2 ani de existenta. In sase luni a reusit sa-l aduca pe Carol I ca domn si apoi liberalii si conservatorii si-au reluat rolurile firesti in lupta politica.

Moldova e inima României


Pe 24 Ianuarie 1859 Ţara Românească s-a unit cu Moldova. Moldovenii au dat vizibilitate europeană cauzei unioniste în 1858, moldovenii au găsit domnul care să poată fi ales si de munteni, moldovenii vor da tonul în literatura română în urmatoarea jumătate de secol. Moldova a plătit apoi si pretul zelului său unionist: capitala s-a mutat la Bucureşti, iar Iaşii au devenit un oraş de provincie.

Capitala Moldovei a devenit din nou inima României în toamna primului dezastru national, în 1916. Doi ani a rezistat această foarte mică Românie neocupată, iar multi, foarte multi tarani români au devenit cu adevărat cetateni români la Mărăşeşti, la Mărăşti si la Oituz. Acolo au rămas îngropati si cei mai multi dintre cei care au apărat România Mică si au facut posibilă România Mare. Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz – nume moldave la temelia României Mari.

Iar Unirea cea Mare, să nu uităm, a început tot in Moldova, la Chişinău si la Iaşi. În primăvara lui 1918, Sfatul Tarii a proclamat, la Chişinău, unirea Basarabiei cu România (care era pe atunci redusă la Moldova dintre Carpati si Prut); Regele Ferdinand a primit Declaratia de Unire la Iasi. La 1 Decembrie pe stil vechi, Regele Ferdinand si Regina Maria intrau din nou în Bucuresti. Ţara Românească se unea din nou cu Moldova.

Regele Carol I nu pierdea nicio ocazie sa sublinieze rolul Iaşilor de capitală culturală a României. Din păcate, pe lângă această recunoastere simbolică, guvernele de la Bucuresti au cam uitat să adauge si conditii de dezvoltare a regiunii de unde a început drumul catre România. Cei care uită Moldova uită, de fapt, de unde au plecat.

Înca un motiv pentru 10 Mai


Pe 27 mai 1600 (pe stil nou) Mihai Viteazul se proclama intr-un hrisov dat la Iasi « voievod al Ungrovlahiei, al Ardealului si al Tarii Moldovei ». Dar cucerirea Moldovei se incheiase deja de o saptamana. La 10 mai 1600 (stil vechi, cel oficial pe atunci in Moldova si Tara Romaneasca), Mihai Voda cucerise Hotinul, terminand victorios o campanie inceputa pe 10 mai (stil nou, oficial deja in Transilvania, de unde pleaca Mihai in campania pentru Moldova).

Se poate spune ca 10 mai 1600 este ziua in care s-a realizat prima unire a tarilor locuite de români. Acesta ar fi al 11-lea argument pentru 10 Mai (celelalte 10 le puteti gasi aici). Care ar putea deveni astfel Ziua Independentei si Ziua Unirii.