E un fapt. Nu are nimic de-a face cu morala. Nu e logic. E pur si simplu biologic.

Azi am vazut, lipit peste o reclama fastfood, un afis pe care scria (sub imaginea unui cap de animal jupuit): Are mancarea ta o faţă? GO VEGETARIAN ! E ultimul motiv pentru care as deveni vegetarian; daca ordinea lumii e pur naturala, atunci toate animalele mor si, intr-un fel sau altul, fiecare animal e hrana pentru altul. Moartea zebrei sfasiate de lei e mai putin atroce decat moartea vitelor la abator? Iar daca vreau sa imi testez capacitatea de fiinta morala, nu as incepe cu o poveste de genul « ce idilica ar fi lumea daca omul ar fi ierbivor ».

Ceea ce as fi sanctionat eu la acea reclama la chiftele fast food era labartarea gretoasa pe zeci de metri si invitatia explicita la lacomie, la lipsa de masura. Altminteri, refuzul de a fi ceea ce esti (adica un animal omnivor) nu este decat o alta lipsa de masura.

Mancam intr-adevar, in medie, in emisfera nordica, mai multa carne si mai multe grasimi decat am avea nevoie. Asta nu inseamna ca idealul este zero grasimi animale. Inseamna doar ca trebuie sa regasim justa masura a nevoilor noastre.