Mois : juillet 2011

Muncă si iubire

· 13 commentaires ·

Cum disting intre supramunca de dragul muncii si supramunca din necesitate?
Cei din prima categorie adopta ideea ca implinirea inseamna capacitatea de a te pune in valoare cat mai bine pe piata muncii, de a lucra din ce in ce mai mult. Insa, reusind acest lucru, creez conditii pentru aparitia problemelor in relatiile personale, care ajung sa fie redefinite de valorile profesionale. Amplificam munca pentru a uita de unele dorinte profunde, care vin de departe, din matricea psihica modelata in copilarie. Business-urile devin surogate de familii. As aminti ca una dintre intuitiile lui Freud, care si-au probat valabilitatea, a fost ca multumirea, implinirea sinelui inseamna doua lucruri: a munci bine si a iubi bine. Munca si iubirea puse in categorii separate, dar pe acelasi plan. Ei bine, acestea doua au ajuns  sa se amestece, in sensul ca astazi se vorbeste, intr-un sens din ce in ce mai literal, de iubirea de profesie, chiar cu conotatii sexuale. Placerea pe care o extrag din munca ajunge sa inlocuiasca orice alte categorii de placeri. Chiar si relatiile intime sunt uneori o consecinta a succesului profesional (trebuie sa te afisezi cu o persoana de succes, cu o anumita notorietate, pentru a-ti demonstra propriul succes, de exemplu). Sunt tentatii perene, pe care ideologia actuala le ridica de la rangul de anecdotica la rangul de ideal de viata.

Ritmul acesta de viata este artificial. N-as pune binele exclusiv de partea naturalului si raul de partea artificialului. In fond, orice cultura este un artificiu. Problema e doar daca suntem cu adevarat constienti de alegerile pe care le facem.

Fiecare pentru el

· 2 commentaires ·

Vreţi să dăm nişte nume pompoase pentru câteva modalitati în care poate fi întreruptă sau blocată comunicarea? Iată 6 astfel de nume:

  • Desensibilizarea – oamenii îi ascultă pe ceilalţi superficial, evită contactul
  • Proiecţia – se fac presupuneri despre ceilalţi fără a fi verificate
  • Introiecţia – soluţia este impusă celorlalţi
  • Retroflecţia – fiecare pentru el
  • Deflecţia – se trece la un alt subiect pentru a evita un contact strâns
  • Confluenţa – neglijarea diferenţelor şi saltul în concluzii

Chiar dacă par abstracte, le simţim prea des pe pielea noastra în concretul (ne)întâlnirilor cotidiene. Mi se pare mie?

Căutarea fericirii

· Laisser un commentaire ·

« We hold these truths to be self-evident, that all men are created equal, that they are endowed by their Creator with certain unalienable Rights, that among these are Life, Liberty and the pursuit of Happiness. — That to secure these rights, Governments are instituted among Men, deriving their just powers from the consent of the governed, — That whenever any Form of Government becomes destructive of these ends, it is the Right of the People to alter or to abolish it, and to institute new Government, laying its foundation on such principles and organizing its powers in such form, as to them shall seem most likely to effect their Safety and Happiness. » (IN CONGRESS, JULY 4, 1776 – The unanimous Declaration of the thirteen united States of America)

In mod surprinzator, documentul fondator al primei republici democratice a lumii moderne vorbeste despre fericire. De fapt, nu chiar despre fericire, ci despre cautarea acesteia (« pursuit of Happiness »); si nu despre asigurarea fericirii, ci despre « organizarea puterilor guvernarii astfel incat ele sa para apte sa influenteze [pozitiv] Fericirea si Siguranta [cetatenilor] ».

Asadar, dreptul la cautarea fericirii este inscris printre drepturile naturale ale omului de catre parintii fondatori ai Statelor Unite. Exista multe traduceri grabite care propun varianta « dreptul la fericire »; asta ar presupune o obligatie a celorlalti de a-mi garanta fericirea (un drept nu face doi bani daca altii nu sunt obligati sa mi-l respecte); nu se poate impune vreodata o asemenea obligatie – ar fi o atingere grava adusa libertatii fiecaruia. In schimb, obligatia generala de a nu impiedica si chiar de a favoriza cautarea fericirii este o conditie realista, care optimizeaza raportul libertatii cu egalitatea (vazuta ca egalitate de sanse).

Nu avem un drept la fericire. Vrem doar sa fim lasati sa o cautam.

Matematica nu e ştiinţă

· 4 commentaires ·

În vremea noastră orice formă de cunoaştere e privită că fiind mai credibilă dacă poate aduce in sprijinul tezelor sale argumente matematice. In consecinţă statutul cel mai înalt în rândul ştiinţelor tind să îl aibă cele considerate reale, exacte, cu un grad înalt de matematizare. În această perspectivă, matematica e adesea încoronată ca regină a cunoaşterii, a ştiinţei.

Nu a fost întotdeauna aşa. Vă propun spre reflecţie câteva raţionamente ale gânditorului renascentist Giovanni Pico de la Mirandola, AD 1486.

« 1. Matematicile nu sunt ştiinţe adevărate. 2. Dacă fericirea este în desăvârşirea speculativă, matematicile nu ajută la dobândirea fericirii. 3. Matematicile nu sunt ştiinţe, pornind de la sine, ci doar în măsura în care sunt o cale de cercetare pentru alte ştiinţe. » (Raţionamente despre matematici, în număr de 85, conform propriilor opinii)