Nu învăţăm din cuvinte


Zice Fericitul Augustin că « interlocutorul meu înţelege ceea ce spun datorită propriei contemplaţii, şi nu datorită cuvintelor  mele« (De magistro). Am găsit acest mărgăritar în Istoria filosofiei limbajului de Eugeniu Coşeriu. Voi reda şi sintetizarea argumentarii augustiniene, aşa cum o face Coşeriu.

« Cu privire la poziţia sa faţa de adevărul din spusele cuiva, interlocutorul are trei posibilităţi:

  • a) nu ştie dacă ceea ce se spune este adevărat;
  • b) ştie că ceea ce se spune este fals;
  • c) ştie că ceea ce se spune este adevărat.

În primul caz, interlocutorul poate crede eventual spusele celuilalt, dar se poate şi îndoi de adevărul lor; în al doilea caz, îl va contrazice pe vorbitor, iar în al treilea, va fi de acord cu el – însă în nici un caz nu va învăţa din spusele lui; deci în toate cele trei cazuri interlocutorul se bizuie la urma urmelor pe propria experienţă şi pe propria cunoaştere.

După ce a auzit spusele mele, primul ştie tot atât cat ştia şi înainte; cel care a auzit ceva fals nu a aflat nimic adevărat din cuvintele mele, iar cel care a aflat lucruri adevărate cunoştea deja adevărul întregii situaţii. »

Când credem că ştim de la alţii, credem, nu ştim.

13 réflexions sur “Nu învăţăm din cuvinte

  1. Chiar daca n-am stiut vorbele Fericitului Augustin, intotdeauna m-am gandit ca o sursa de informare serioasa este cea care il lasa pe interlocutor sa stabileasca singur eficienta si calitatea informatiei. Adica cel ce informeaza isi crede interlocutorul cel putin la fel de inteligent ca si el astfel incat sa poata costata singur daca cele spuse sunt « coplesitoare », « socante », »cutremuratoare ».
    Acum, cei care folosesc aceste cuvinte in texte care se vor surse de informare ori sunt ei insisi superficiali, luandu-si in acelasi timp o aura de superioritate, fie stabilesc foarte bine tehnica manipularii (Olivia chiar nu mi-am dat seama din care categorie face parte).

    MI-a placut blog-ul, mai vin pe-aici.

  2. Suntem invatati in special sa memoram , aceasta in detrimentul gandirii.De contemplatie ce sa mai vorbim ?Daca ne-am face timp de contemplatie , depresia n-ar mai fi prima cauza de dizabilitate . Contemplatia cred ca este o investitie sigura .

  3. Cred ca conceptul de invatare cu ajutorul limbajului ar trebui corelat si cu cantitatea de informatii (ceva nou am aflat), nu numai cu calitatea (am aflat ceva fals/adevarat).
    p.s. Stiti ca iulia Hasdeu a fost atrasa de ,,filosofia limbajului » si ca exista un jurnal de-al ei plin de notite legate de acest subiect?
    Va citesc blogul, imi place si deseori invat ceva. Cu ajutorul cuvintelor dv am decis sa aflu mai multe despre Fericitul Augustin:)

    1. Nu, nu stiam si as fi foarte interesat sa aflu.
      Verbul folosit era « a invata », nu « a afla ». Un proces de invatare cuprinde mai mult decat informati. Altminteri, da, si simpla receptare a unei propozitii constituie informatie (=producerea unui eveniment cu o probabilitate de aparitie diferita de 0 si de 1). Cuvintele poarte intotdeuna informatie, dar nu produc decat in anumite conditii o schimbare in mintea mea care sa poata fi numita invatare.
      Multumesc mult pentru comentariu.

  4. Sunt atatea lucruri interesante pe lumea asta , nu-i asa ? Cum putem sti , ca e bine/ca nu e bine/ sa ne intereseze ? Curiozitatea e un lucru bun?

Votre commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l’aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion /  Changer )

Photo Google

Vous commentez à l’aide de votre compte Google. Déconnexion /  Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l’aide de votre compte Twitter. Déconnexion /  Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l’aide de votre compte Facebook. Déconnexion /  Changer )

Connexion à %s