Se pare ca tot am castigat ceva vizionand The Man from Earth (care, pe ansamblu, mi s-a parut o supa pozitivista reincalzita la foc domol de budism tibetan californizat, cu arome de New York stangist libertarian). Personajul care mi-a atras atentia a fost psihiatrul (in film este numit « psychologist », dar un psiholog nu ar avea cum sa ameninte cu internarea nevoluntara, asta e sigur o treaba neplacuta din fisa de post a unui psihiatru). Sa vedem cum ajunge in scena.
John Oldman, profesor la universitate se hotaraste brusc sa plece. Prietenii lui afla totusi si ii pregatesc o petrecere surpriza. Vor sa stie motivul mutarii. Si primesc urmatoarea poveste: John s-a nascut in paleolitic, a crescut si s-a maturizat pana la 35 de ani, iar de atunci nu mai imbatraneste; ca sa nu starneasca suspiciuni, se muta la fiecare 10 ani; a trecut astfel prin multe locuri si timpuri; tocmai a implinit 14 000 de ani.
Psihiatrul este chemat de catre unul dintre prieteni, care crede ca John are o tulburare mintala. E interesant insa ca toti se asteapta ca psihiatrul (Will) sa le spuna daca John spune sau nu adevarul, daca e rational sau irational, daca trebuie sa-l creada sau nu. Ori tocmai in acest tip de presupusa tulburare (tulburarea deliranta sistematizata), psihiatrul are nevoie de parerea celor din jurul potentialului « pacient ». Daca ei ar spune ferm ca e imposibil sa fie adevarat ceea ce povesteste John, atunci ceea ce spune acesta este un delir. Daca insa o parte semnificativa din grupul din care face parte John impartaseste aceleasi credinte, atunci John e sanatos.
Inca un lucru. Nu rationalitatea distinge gandirea normala de delir. Logica delirului e adesea bine articulata. Premisele sunt de obicei aberante. Dar premisele tin de credinte. Puteti demonstra ca nu exista extraterestri ? Sau ca exista ? Puteti doar crede una sau alta.
Si eu am castigat ceva din « Madame Bovary si Omul din Cro-Magnon »: am citit cartea
« De la maimuta salbatica la maimuta domestica » de Constantin Creţan si am descoperit ca ma incadrez perfect la maimuta domestica. Si pe deasupra mai sunt si femeie.-
« Ceea ce susţinem noi este că bărbaţii din trecut erau superiori femeilor din trecut şi, cu atît mai mult, femeilor de astăzi. Cărora le sînt superiori şi puţinii bărbaţi alfa de azi. Şi aş lua un exemplu dintr-o zonă care măsoară cu destulă acurateţe inteligenţa, în toată complexitatea ei: şahul. Atunci cînd în primii 100 de jucători ai lumii se vor găsi măcar 25 de femei, lucrurile acestea ar putea fi rediscutate. Dar deocamdată nu se află decît una sau, poate, două… »
Sper ca n-ati pus prea tare la inima. Pentru ca:
1. Teza respectiva foloseste un concept vag (« superior »), greu cuantificabil.
2. Pentru lumea noastra, diferenta sustinuta de autor intre femei si barbati pare sa fie in favoarea femeilor: doar « putinii barbati alfa » intra in inecuatie cu semnul « > ». In consecinta, logic, ceilalti sunt egali sau inferiori femeilor!
3. Constantin Cretan stie sa aprecieze femeile, chiar daca nu joaca sah (a se vedea blogul poetic al aceluiasi)
Am tot cautat date biografice si am dat intr-adevar peste blogul cu poezie, nu am stiut insa ca este vorba de acelasi autor. Mi-am spus ca este o simpla coincidenta de nume. Cartea de mai sus mi se pare foarte interesanta si sunt de acord cu multe din ideile expuse in ea.