op.12, « Rosenau »

Se întrebau de-i roşeaţa nascută/ Cu lumea odată sau ‘nainte – / Cand roşul dormea în seva cu minte/ În scoarţa mărului vieţii-nvelită.//

E trandafirul lumină ce minte?/ Ori poate-i urzeala lumii ţesută/ În culori, ca să fie văzută/ Risipa iubirii pusă-n cuvinte?//

Răspuns lămurit n-au aflat/ Nici învăţaţi într-a rozei ştiinţă,/Nici cei ce spun că pământul nu-i plat.//

Dar când mă uit la conturul perlat/ Al petalelor aprinse-n fiinţă,/ Stiu că grădinarul pe-aici a umblat.///