Ubi bene, ibi patria


Acolo unde este bine, acolo este patria.

Acest dicton e interpretat adesea in cheie joasa: « deviza celor care, pentru avantaje materiale,  pierd sentimentul respectului şi al dragostei de ţară ».

Si totusi…

Acolo unde iti este bine, acolo iti este patria. Cum te-ai putea simti acasa acolo unde iti este rau?

Dar binele si raul sunt interioare, nu exterioare.

Binele creste in inima ta atunci cand oamenii apropiati iti deschid ochii asupra lucrurilor frumoase ale lumii, frumusete pe care nici o rautate efemera nu o mai poate strica.

Binele creste din capacitatea de a admira oamenii dimprejurul tau. Si daca vezi la acesti oameni sentimentul datoriei fata de altii, te simti si tu dator fata de cei care iti daruiesc astfel cel mai important lucru: inceputul unei povesti cu sens.

Nu sunt mândru ca sunt român. Mândria e un fel de a-ti ciopli idoli dupa chipul si asemanarea ta. Nu vreau sa particip la un astfel de cult.

Simt insa ca sunt dator unor oameni foarte diferiti care au crezut si cred intr-un proiect numit România. Acest proiect a fost unul care a creat caractere, modele, povesti de viata pline de miez.

Sunt recunoscator oamenilor care m-au facut om. Cerul lor e si cerul meu, pamantul lor e si pamantul meu.

Si mi-e bine. Nu in fiecare zi.

Acolo unde imi este bine, acolo imi este patria.

Aceste ganduri au fost puse in miscare de un articol al lui Marius despre mandria de a fi roman. Multumesc, frate, si sunt bucuros ca esti un român bun!

16 réflexions sur “Ubi bene, ibi patria

    1. Pe fond suntem de acord.
      Si chiar ma bucur ca ai spus-o in forma in care ai spus-o: deasupra e forma uzata si purtata, dedesubt sunt matrice spirituale, atasament, admiratie. Faptul ca pui in evidenta admiratia pentru cei din jur ca baza a mandriei de a fi roman e ceea ce auzi mai rar in afisarile publice ale sentimentelor patriotice.
      Oricum, nu as zice ca te contrazic (ha! tocmai am facut-o!), doar ca « mandria » e un cuvant de care prefer sa stau departe.

  1. Să îmi fie iertate pesimismul și dezamăgirea, dar, între granițele acestui pământ, nu mai trăiesc de mult cetățeni, ci doar oameni, iar pămantul acesta nu mai este de mult o patrie, ci doar un perimetru în care își duce fiecare viața cum poate mai bine.Imaginea idilica despre noi insine a ajuns o forma fara fond. Primul pas spre vindecare este recunoașterea.

  2. Bunul exemplu, pentru inceput. Zicea Gabi zilele trecute ca e dificil sa gasesti terapeutul bun. Noi, din fericire, nu mai trebuie sa cautam, il avem deja: Regele Mihai.

  3. Poporul acesta nu a mai fost iubit de conducatorii lui de foarte mult timp. Ce ar putea rodi dintr-un popor cu conducatori care il dispretuiesc, il batjocoresc, il ignora, il saracesc, il scuipa in fata ori de cate ori au ocazia? Copilul cu un astfel de parinte ar creste OM? Avem nevoie, in primul rand, sa fim condusi CU IUBIRE. Mai departe, lucrurile vor veni de la sine.

  4. Atunci sa-l privim cu atentie pe acest om care nu a renuntat niciodata la ideea ca Romania exista si are viitor.

Répondre à Marius Ghenea Annuler la réponse.

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l’aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion /  Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l’aide de votre compte Facebook. Déconnexion /  Changer )

Connexion à %s