Jeux d’enfants (traducatorii in româna au preferat un titlu care sa dea o idee mai adecvata despre continut: Iubeste-ma daca poti!)
Un film ciudat. Nu e chiar o recomandare. E mai degraba o intrebare. Mi-l poate explica si mie cineva?
Filmul integral – aici.
DAN GHENEA 
Ce n-ati inteles ? ( chiar sunt curioasa sa vad filmul )
Eu l-am vazut de mai multe ori si mi-a placut foarte mult. Ceea ce am inteles eu din acest film e ca dragostea intre doi oameni nu se topeste in timp, dimpotriva, indiferent de mizeriile vietii. Imi aduce aminte de « Dragoste in vremea holerei ».
Da, finalurile seamana. Tot nu inteleg relatia cu tatal, scena scufundarii in ciment, scena de pe calea ferata si, in fond, nu prea inteleg ce ineamna dragoste pentru fiecare dintre cei doi si pentru ei doi impreuna. Sunt ei impreuna?
Eu cred ca da, raman impreuna pentru ca sunt tot timpul unul in gandul celuilalt indiferent de actiunile lor. Mai cred ca filmul sugereaza ca linia dintre dragoste si ura e foarte subtire si ca asa cum iubirea lor a inceput ca un joc tot asa continua, chiar daca uneori nu e un joc « cuminte, bine intentionat » (caruselul pe care si-l paseaza unul altuia). Jocul acesta dezvaluie cate fatete are dragostea dintre doi oameni, un joc secret pe care de la a treia persoana in sus nimeni nu il mai intelege.
Fiecare din scenele mentionate de dumneavoastra face parte din jocul lor unic menit sa testeze limitele fiecaruia. Scena scufundarii in ciment imi aminteste de insectele prinse intr-un chihlimbar…
Si scena cu trenul?
Superb cantec… « prea multa dragoste te omoara » pare sa fie un comentariu adecvat la scena « moartea vine pe sine »… scena in ansamblu ramane in continuare in ceata pentru mine… De ce nu spune el nimic? Ce asteapta?
Cand am vazut despre ce film este vorba ma asteptam sa gasesc aici explicatiile…
Cred ca l-am vazut de 2 ori sau 3 ori si tot ar mai trebui…cred ca fiecare vede in el ceea ce are nevoie sa vada…o oglinda. Scena cu cimentul poate fi de un romantism extraordinar sau de o tampenie la fel. Nu stiu, pentru mine este o continua sursa de fascinatie acest film…cred ca o sa-l revad si revin cu comentarii.
Care erau explicatiile pe care sperati sa le gasiti aici?
O parere personala, despre film…de exemplu…as fi curioasa:)
L-am ales pentru ca e provocator. Dar am fost cinstit cand am spus ca n-am inteles mare lucru. M-au mai luminat putin unele comentarii:
1. “Dragoste in vremea holerei” (Denisa)
2. chiar daca uneori nu e un joc “cuminte, bine intentionat” (caruselul pe care si-l paseaza unul altuia). – Denisa
3. joc secret pe care de la a treia persoana in sus nimeni nu il mai intelege.(Denisa)
4. Scena scufundarii in ciment imi aminteste de insectele prinse intr-un chihlimbar… (tot Denisa – nu m-as fi gandit la asta nici intr-o mie de ani!)
5.Too Much Love Will Kill You – Queen (by Denisa)
Hai sa incerc si un comentariu personal.
Avem un baiat lipsit in buna masura de dragostea neconditionata a mamei (mama e grav bolnava, deci dragostea ei neconditionata e bolnava). Avem un tata care aparent isi iubeste sotia dar nu afiseaza nici o emotie fata de fiu(tatal e unul dintre personajele neplauzibile din acest film). Deci baiatului ii lipseste si iubirea conditionata (un tata care sa-l recompenseze pentru ceea reuseste). Daca ma intrebati pe mine, baiatul este si hiperactiv.
(2)Avem o fetita ai carei parinti nu se vad deloc si care se afla intr-o situatie de marginalizare. Care este un pic surprinsa de propunerea de prietenie si nu isi poate inchipui ca un baiat ca toti ceilalti ar putea s-o vrea pe ea, « poloneza ». Asa ca se hotaraste sa il puna la incercare intr-un mod in care sa fie sigura ca isi asuma conditia de marginal. « Baietii buni » nu sunt pentru ea – stie deja asta.
(3)In golul care s-a facut in jurul lor nu e foarte greu, la pubertate, sa creada ca sunt indragostiti unul de altul, orice ar insemna asta, mai ales ca nu au fost expusi la modele reale de iubire. Si cum jocul « cap ou pas cap » era cea mai exersata obisnuinta comuna, confunda dragostea cu acest joc.
(4) « Cap ou pas cap » nu e un joc al dragostei. E un joc nascut din frica de abandon a fetitei poloneze si hranit de neincrederea in sine a baiatului fara model patern si neincrederea in lume a baiatului care isi pierde timpuriu mama. Poloneza ii va fi si tata si mama (tata – prin incercarile la care il supune, mama – ca promisiune a recapatarii iubirii neconditionate).
(5) Scena cu trenul mi se pare doar vreo obsesie a regizorului pusa fara cap si fara coada drept in mijlocul filmului. Habar n-am ce-ar putea insemna.
(6) Mi-a placut comparatia Denisei cu fluturii prinsi in chihlimbar. As face totusi doua observatii:
1. cimentul e opac
2. cimentul se face din nisip de suprafata
Superficial si / sau opac, asa am resimtit acest film in majoritatea minutelor sale.
(7) Prea multa dragoste ucide. E adevarat. Dar « preamultadragoste » e un cu totul alt cuvant decat « dragoste ». « Preamultadragoste » e locul unde se intalnesc extremele iubirii si urii
Foarte bun filmul ! Scuzati-mi intrebarea stupida…
Scena cu trenul face parte din capitolul ,, preamultadragoste ,, . El o uraste si-o iubeste deopotriva si totusi , sta si asteapta o minune .
Da , fiecare percepem altfel : chiar ca e ca o oglinda , precum zicea F. N.
ce film tareee, si eu am jucat ceva gen adevar si provocare, m-am straduit sa-l conving pe un prieten serios sa ii spuna unei chelnerite draguta adu-mi si mie nota, pe o prietena sa-i zica sefa directoarei s.a.m.d., nu prea am gasit oameni pusi pe glume…
mi-a placut filmul, cred ca e original, unii oameni au nevoie de andrenalina, mai stiu o poveste in care 2 oameni casatoriti de o decada isi vorbeau cu dv., E BINE CA POVESTILE SA FIE ALTFEL:)
am o prietena care si-a pus prietenul sa se plimbe prin tot Bucurestiul dupa niste biletele sugerate prin indicii, tareee.
Sunt frumoase interpretarile dl dr, dar POVESTEA CONTEAZA.
Partea proasta (pentru personajele filmului) e tocmai lipsa povestii. In locul ei e o improvizatie care nu are legatura cu iubirea durabila.