Domnița doarme limpede-n oglindă
Si-un blond amor i-atinge blând o tâmplă.
Coboară-ncet să vadă ce se-ntâmplă
Un porc ce-si lasă pielea arsă-n tindă;
De ani pe oase de găină umblă
Privirea ei marină s-o aprindă
Si buzele-i cu vorbe să le prindă
Vraja s-o rupă-ncet în clipă simplă.

Se va trezi pe frunte mângâiată
De vântul auriu al dimineții.
Cu dragoste va pune flori în glastră,
Va respira iubirea-nmiresmată
Lăsată-n urmă la hotarul ceții
De-un trecător văzut de la fereastră.