« În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire. »
Iubirea alungă frica. Din păcate, si reciproca este adevărată: frica alungă iubirea. Din păcate.
« În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire. »
Iubirea alungă frica. Din păcate, si reciproca este adevărată: frica alungă iubirea. Din păcate.
DAN GHENEA 
Frica de ce ?…
Frica de Dumnezeu alunga iubirea ?
Frica de orice. Cand spun frica ma gandesc la acea frica perpetua – angoasa, anxiatatea. Si ma mai gandesc la acea neincredere fundamentala in lume, acea credinta negativa ca traim intr-o lume de lupi. Si primul care devine lup esti tu insuti. In aceast lume de lupi, refuzul iubirii e vazut ca o forma de inteligenta, care pretinde ca astfel a depasit frica, dar, de fapt, ramane fara remediu in fata Marilor Frici.
Homo homini lupus! Intr-adevar traim intr-o lume plina de lupi, sunt perfect de acord cu dumneavoastra! Consecinta care este: nimeni nu este capabil de iubire? Care sunt Marile Frici? Dar micile frici?
Cineva care este convins ca traieste intr-o lume de lupi este capabil de iubire, dar nu va actualiza acest potential, isi va ingropa capacitatea de a iubi pentru a nu fi ranit.
« Homo homini lupus » nu este maxima dupa care traiesc. « Iubirea alunga frica » mi se pare o deviza mai potrivita.
Marile Frici sunt trei: frica de moarte, frica de boala, frica de singuratate.
Micile frici deriva din cele trei.
Ce este mai important: sa iubesti fara sa-ti fie frica sau sa nu ai frica atunci cand iubesti!
In iubire nu exista frica? Gelozia, invidia, posesiunea sunt asociate uneori cu iubirea!
Marile frici cum pot fi intelese?
Iti va fi frica mereu, dar important e sa mergi cu frica, nu sa asculti de frica. Nicio iubire nu e desavarsita pe aici.
Gelozia, invidia, posesiunea NU sunt forme (fie si degenerate!) ale iubirii. Sunt cele mi clare indicii de noniubire, de minus iubire. Sigur ca iubirile, nefiind perfecte, pot coexista cu gelozia si invidia in doze mici, dar dozele mari ucid dragostea.
Cum ramane cu Marile Frici? Pe ele cum le infruntam?
Mai intai le acceptam ca inevitabile. Apoi traim cu ele, nu fugim de ele. Sa traiesc viata, nu sa fug de moarte.
Da , cateodata mi-e frica . Cand ma mai dezamageste cate un om , mi-e frica . Nu stau prea mult ranita ; trec mai departe . Lumea e plina de oameni buni si cand ma straduiesc , mereu dau de cate unul . Si asa creste iubirea !
PS. Agresorul meu e un anonim cu trei nickuri. L-a agresat sustinut, vreme de 3 ani, si pe V. Padina.
Am mers pe blogul acestui agresor interesant, pentru ca am vrut sa-i inteleg mobilurile și pentru ca am putut vedea ce efecte distructive are actiunea sa asupra poetului Padina, un om cu cert talent (recunoscut de cririci literari consacrati, din diverse generații: Manolescu, Coande, Nicolae Mecu, Iovanel, Cernat, Patras etc.etc.).
Am mai vrut să înțeleg și ce-l mână să dea lectii, ca anonim, și să facă ”mișto” (”garagață”, ”caterincă”, ”bășcălie”) de intelectuali precum Dorin Tudoran, Andrei Pleșu, Șerban Foarță, Mircea Vasilescu etc.
M-am expus, caci am făcut ceea ce se cheamă ”observare participativă”. Nu regret. Ceea ce nu te distruge, te face mai puternic. Am aflat multe, inclusiv despre manipulare și ”folie a deux”.
Iubirea mea pentru adevar și literatura m-au ajutat să depășesc inclusiv frica de pierdere a imaginii personale.
Am reușit sa-l ”deconspir” după stilul postarilor, preocupărilor, backgroundul cultural,” obsesiile” filozofice, reacțiile la diverși stimuli oferiți de mine.
Nu intentionez sa fac public numele sau. Cei din lumea literara au inteles despre cine e vorba. A înțeles și el că știu și a reacționat agresiv, confirmand încăodată ”diagnosticul” meu.
Ajunge, restul va fi tacere.
E valabil si in cazul fricii de parinti (care te-au lovit, jignit etc.) ?
Sunt valabile ambele implicatii (adica si: iubirea alunga frica)
Cunosc o pagina cu poezie autentică, scrisă de un poet autentic:”Planeta-Ou”, autor V. Padina (in FB).
Multe teritorii de frică a fost nevoie să străbat, agresorul cu trei fețe ( nickuri, doar pe blogul sau) despre care vorbeam mai sus indelung m-a admonestat. Am avut un bun coping și, in final, am obținut ca poemul si studiul meu despre acest poem sa apara intr-o revistă aflată sub egida Uniunii Scriitorilor: ”Poezia”, nr. 3/ 2013, director Cassian Maria Spiridon.
În cazul meu, frica de mitocănie și de suspiciune nedreaptă, neîntemeiată, a fost biruită de iubirea mea pentru literatura de calitate.
Postari pe blogul meu care au starnit reacții extrem de agresive, pe blogul sau, a anonimului ”negativ” (caci nu neg, există și anonimi cu comportamente pozitive) studiat/observat de mine:cea referitoare la” Iubirea devoranta, in internetul care naste monstri” si cea referitoare la ”anonimat ca sursă de violență”.
Mulțumesc de gazduire, ca vizitator.