S-au implinit azi doi ani de la trecerea dincolo a lui Havel.

Am auzit adesea intrebarea « De ce nu am avut un Havel? ».

Hai sa citim inceputul uneia din scrisorile din inchisoare ale lui Vaclav Havel catre sotia sa Olga.

« Draga Olga,

In ultimii ani, de fiecare data cand am reflectat asupra responsabilitatii sau am discutat despre ea cu cineva, ma tot gandesc la o ilustrare triviala: noaptea ma sui in ultimul vagon al unui tramvai si am de mers o statie. Vagonul este gol si, intrucat taxa se achita punand o coroana intr-o cutie, nu e nici macar un conductor (din cate stiu, acest sistem de autotaxare nu mai este folosit in tramvaiele pragheze). Asa ca pot alege sa pun taxa in cutie sau nu: daca nu o fac, nu ma va vedea si nu ma va descoperi nimeni; niciun martor nu va putea depune marturie despre infractiunea pe care am savarsit-o. Asa ca sunt pus in fata unei mari dileme, indiferent cati bani as avea la mine: sa platesc sau sa nu platesc?[…] »

Daca am citi mai departe am descoperi si motivul pentru care Havel a aparut (si a fost vazut si apreciat de concetatenii sai!) la Praga, nu la Bucuresti.

Asadar, de ce nu om fi avut si noi un Havelescu?