Ce am zice şi ce am face daca un funcţionar public, despre care se spune că este corupt, ar declara: « Jumătate din averea mea o dau săracilor, iar daca am nedreptăţit pe cineva, întorc împătrit? »
Ce am zice şi ce am face daca un funcţionar public, despre care se spune că este corupt, ar declara: « Jumătate din averea mea o dau săracilor, iar daca am nedreptăţit pe cineva, întorc împătrit? »
DAN GHENEA 
Asta ar fi chiar o minune ! Ei , ce-am face …e mare lucru sa-ti recunosti greseala , daramite sa o si indrepti …Care ar putea fi bunul motiv ce l-ar putea determina pe un astfel de functionar sa faca asta ? !
Nu oricine are sansa lui Zaheu …
Si totusi, presupunand ca ar face-o, ce ati zice?
eu nu as face nimic, nu as zice nimic, dar as gandi ca nu ar trebui sa spuna asta ci sa faca (si poate face nu stiu eu)
Asa , fara sa gandesc prea mult , as zice ca-mi depaseste puterea de intelegere si as fluiera admirativ…
Dacă eşti întreg la minte, fucţionarule public /dovedit corupt/, treci la fapte! Dacă eşti în impas şi ai nevoie de o arie mai mare în care să arunci undiţa pentru a „prinde” şi mai mulţi „contributori”, ia măsuri; peste tot mişună rechinii. Cum adică „dacă ai nedreptăţit” pe cineva întorci împătrit? … Să înţeleg că majoritatea celor care te-au „omenit” sunt cel puţin atât de bogaţi ca tine? Contează pe mine, voi răspunde prezent la „execuţia publică”…
La noi ar fi o minune sa se intample asa ceva.
Dumneavoastra ce ati zice ?
Fă precum ai spus.
Iată tema unui excelent roman științifico-fantastic! 🙂
Nu tocmai. Tehnic vorbind, ar fi o minune. Întrebarea era dacă noi am putea recunoaşte o minune petrecută în timpul nostru.
Ar fi un gest de normalitate, nu o minune. Dar oare mai știm să recunoaștem normalitatea?
heeei , Ramona ! ce bine ca te-ai intors ! …
Gabi, v-am urmărit cu interes în tot acest timp, deși am fost mai tăcută. 🙂
Poate ca unii ar putea recunoaste o minune ; majoritatea , nu . Din nou , nimic nou sub soare …Si atunci ?…
Nu stiu. Nu am pus intrebarea pentru ca stiu raspunsul, ci pentru ca nu-l stiu.
Ramona , ai fost prea tacuta ! De ce ? de ce ? de ce ?
Ceva hărmălaie interioară, Gabi. A fost musai să stau și să ascult.
Sper ca esti bine …ai putea sa scrii – in proza sau in versuri 🙂 -despre ,, harmalaie ,, , sau , nu …cum vrei tu , Ramona …
Mulțumesc gândului tău bun, Gabi. Sper că te găsesc și eu bine. Cu scrisul m-am îndeletnicit adeseori.
Daca un functionar corupt al zilelor noastre ar face o astfel de declaratie si ar proceda in consecinta, reactia noastra majoritara ar fi, fara tagada, similara cu cea a multimii din vremea lui Zacheu: mirare, indoiala, judecata. Lucrurile nu s-au schimbat prea mult de acum 2000 de ani. Asa judeca si reactioneaza firescul mintii omenesti. Este greu sa recunosti minunea si o sa accepti. Nu stiu ce as spune sau ce as face, dar de a fi curioasa sa aud povestea acestui om.
Din nou : de ce spuneti ca intrebarea e incomoda ? Pentru cine ?
Pentru mine, in primul rand, si am vrut sa vad daca si altora li se pare la fel.
Si ce ati constatat ?
Ca e foarte incomoda. Mi-a vorbit tăcerea.
Da , asa e . Nu ma simt prea in largul meu …
Multumesc .