Aminteşte-mi să-ţi scriu o scrisoare
după ce voi fi uitat
toate cuvintele
O voi scrie frumos
fără să uit nicio literă
fără să-nţeleg niciun rând
Dar mâna mea îşi va aminti
de acest foşnet uşor
radiocarpian
când scrie
alb peste alb
primul şi ultimul eS din semper fidelis
DAN GHENEA 
Multa poezie in ultima vreme…Se datoreaza vreunei stari anume?
Vi se pare multă?
Am vrut sa subliniez ca este multa in ultima perioada….De obicei, obisnuiati sa scrieti mai des si mai mult. De fapt, chiar asta doream sa spun: ca, in ultima vreme, scrieti mai rar (o simpla constatare, nicidecum un repros). Iubesc poezia, nu ma deranjeaza ca este multa. Constatam doar predispozitia dvs. in ultimul timp pentru poezie…
E o enigma poezia asta ! A simtit bine M. A. …
Ce simpatica esti tu, Gabi! 🙂 N-am simtit nimic! Ce-as putea sa simt? In plus, nu m-as hazarda sa analizez pe net un text liric la prima vedere 😛
Abile versuri. Îmi plac. Mult.
Imi place imaginea pe care mi-am creat-o : e ca o panza de in , usoara , subtire si stravezie ; mai mult nu te lasa , decat te lasa , sa vezi …Asa-i poezia asta , M. A. , altfel nu intrebai nici tu de ,, stare ,, : dar , vezi , fiecare gandim altceva . Asta-i paradoxul netului !
Ideea e , ca nu putem fi sigure , ca se va face lumina .Iar de vrei sa ridici un colt al panzei , nu stii ce vei gasi . Si … ce rost ar avea ?
Am citit candva , in copilarie , o carte – actiunea avea un usor iz politist . Acolo m-am intalnit prima data cu cerneala simpatica . La vremea aceea mi-a deschis nenumarate porti spre a visa .
Acum , pot sa visez , sau sa o tratez ca pe o reactie chimica .
nice picture
Frumoasa poezia domnule doctor. Din cate imi amintesc eu cerneala simpatica devenea invizibila dupa ce se scria cu ea.