RUPTE e un acronim pentru răsturnate, uzate, părăsite, trădate, expulzate. Rupte de sensul lor originar.
Cuvântul latin innocens însemna inofensiv, nevătămător, nevinovat (în sens juridic). În latina bisericească, innocentia va căpăta sensul de puritate, derivat însă din înţelesul primar – inocenţa era incapacitatea de a face rău sau chiar de a gândi răul. Lipsa de răutate apărea încă între definiţiile inocenţei într-un dicţionar explicativ al limbii române din 1939. Astăzi acest sens este dispărut din dicţionare. Scos din uz este şi sensul juridic de nevinovăţie – care avocat ar mai pleda astăzi susţinând inocenţa clientului său? Au rămas: curățenie sufletească, nevinovăție; candoare. Termenul inocenţă este însă rar folosit în aceste sensuri (cu excepţia contextelor în care se referă la copilărie). Uzul ironic (inocenţă = naivitate, simplitate; ignoranță) al cuvântului tinde să devină principal. Ceea ce mă frapează e adăugarea sensurilor de ignoranţă, credulitate, prostie, inexistente în cuvântul originar. Cum am ajuns să credem că numai proştii nu gândesc răul? Cum am ajuns să credem că inteligenţa însemnă pierderea inocenţei? Şi pentru ce am alege această inteligenţă? Am mai alege-o dacă am şti că astfel pierdem capacitatea de a iubi cu adevărat? Pentru că dragostea durabilă e cea care « nu gândeşte răul » şi « este binevoitoare (face binele)« . Iar dacă « dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte ». .
DAN GHENEA 