Oboseala vine din lupta ființei cu viața.
Când te opui vieții, judecând, criticând, mâniindu-te, pierzi viața din tine și obosești, și este și normal pentru că mergi contra curentului.
Iubirea, este curgerea vieții.
Pacea, liniștea, se obțin când lași viața să curgă prin tine și nu mai opui rezistență la ceva.
Ai obosit vreodată în timp ce te bucurai, în timp ce iubeai, în timp ce te rugai?…
Atunci te lăsai purtat de curgerea vieții, nu opuneai rezistență.
Atunci te deschideai prin inimă…
Obosești când cauți cu mintea, inima nu te obosește vreodată.
Și mintea caută neîncetat, mereu găsește altceva de care să se agațe, dar în esență mintea își caută liniștea.
Deci lupta nu este între noi și cei din jur, sau întâmplarile din viață, ci este intre noi și noi, acea luptă interioară este cea care epuizează.
Arsenie Boca
DAN GHENEA 
Oboseala este manifestarea exterioară a tensiunii, ce poate paraliza orice acțiune, zice Karen Horney. Un conflict de ex, spune Karen, între tendințele de agresiune distructivă-furie reactivă și impulsuri sadice, de o parte, și trebuința de afecțiune și aprobare, asociată cu dorința de a apărea corect în proprii ochi, pe de altă parte. Și exemplele pot continua, cei care se simt obosiți le știu, le simt, sunt ”Conflictele noastre interioare.” Mă opresc aici, am comis un sacrilegiu, zicerile Părintelui Arsenie Boca nu se pot comenta, doar se ascultă, și cei obosiți se vor întrema.