Roua zilelor (săptămâna 5 – 11 iulie)

Lăudat fii, Doamne al meu, pentru fratele vânt/ Și pentru cer și nori și senin și pentru orice vreme/ Prin care de ajutor ești făpturilor Tale./ Lăudat fii, Doamne al meu, pentru sora apă/ De mult folos, umilă, preţioasă și neprihănită/ Lăudat fii, Doamne al meu, pentru fratele foc,/ Prin care noaptea o luminezi/ El este frumos și vesel, puternic și plin de viață./ Lăudat fii, Doamne al meu, pentru sora noastră maica țărînă/ Care ne poartă si ne hrănește/ Și dă la iveală multe și felurite fructe și flori colorate/ și iarba. (Francisc de Assisi, poet mistic creștin, întemeietorul ordinului franciscan, 5 iulie 1182 –1226)
Nedrept Amor, de ce atât de rar/ găsești perechi dorinţelor noastre? (Ludovico Ariosto, poet italian, 1474 – 6 iulie 1533)
Încă îmi pare că nările mi se dilată la mireasma lunii și că obrazul meu îsi găsește locul pe plaja mantiei ei de velur.(Claude Gauvreau, poet canadian din Quebec, 1925 – 7 iulie 1971)
Adie liniştea de seară/ sub luna-n rozalb: astru pal;/ sub luna-n roz, albastru-pal/ adie-l liniştea, deseară,// ca în Virgiliu. Beau amar/ şi cred că lacrimile n-au gust;/ şi cred că lacrimile,-n august,/ ca în Virgil, iubeau amar. (Şerban Foarţă, poet român, n. 8 iulie 1942)
Departe de pescari râurile de negăsit vor muri lent de sete… Ei au fost văzuti plecând de cu noapte spre dragoste – oh, femeia iubită e ca un izvor! (Vinicius de Moraes, poet brazilian, 1913 – 9 iulie 1980)
O văd plecând şi o iubesc mai mult ca oricând;[…] făcută din noapte,/ din muşcătură, sărut, insomnie,/ otravă, extaz, convulsie,/ suspin, sânge, moarte…/ Făcută/ din acea substanță cunoscută/ cu care se coace o stea. (Nicolás Guillén, poet cubanez, 10 iulie 1902 – 1989)
Într-o grădină,/ Lâng-o tulpină,/ Zării o floare, ca o lumină.// S-o tai, se strică!/ S-o las, mi-e frică/ Că vine altul şi mi-o rădică. (Ienăchiţă Văcărescu, poet român, 1740 – 11 iulie 1797)