Sursă: 5 ianuarie 1859: Persistăm a voi unirea sub o dinastie străină

“Cu toate că Convenţia de la Paris n-a încuviinţat dorinţa Divanurilor ad-hoc, Adunarea, printr-un vot foarte lămurit, să arate Europei că noi persistăm a voi unirea sub o dinastie străină. Afară de aceasta, noi avem să numim un domn şi cu dînsul se va naşte şi comitetul central din Focşani. Să ştie dinainte domnul şi comitetul care sunt voinţele acestei adunări; să nu uite domnul niciodată că, ales de deputaţii naţiei, pentru că totul nu era încă pregătit spre a face unirea, el trebuie să considere cea mai sacră a sa datorie a grăbi făptuirea acestei uniri, pentru că ziua cea mai frumoasă a domniei sale va fi aceea când se va coborî de pe tron, după ce va fi pus cea de pe urmă piatră la edificiu.”

(Mihail Kogălniceanu, extras din cuvântarea în faţa Adunării Elective a Moldovei din 5 ianuarie 1859)

Azi e 5 ianuarie, ziua în care s-a făcut primul pas spre unirea Moldovei şi a Ţării Româneşti. Şi încă din această primă zi a fost un vot unanim în Adunarea Electivă a Moldovei pentru moţiunea propusă de Kogălniceanu, care includea cuvintele unirea sub o dinastie străină. Apoi a fost votat in unanimitate Cuza, care s-a angajat să respecte voinţa naţiunii.

(am scris despre asta mai pe larg în articolul Kogălniceanu, Cuza şi principele străin)