vederea e pentru ochi ceea ce sufletul e pentru corp. Ochiul se formează pentru a servi vederea, iar corpul pentru a servi sufletul.
In contrasens cu ideea ca mintea e o productie a creierului, iar vederea o productie a aparatului vizual.
Poezia lui Radu Sergiu Ruba, atat de profund vizuală, arata ca vederea supravietuieste aparatului vizual (poetul pe care l-am pomenit nu mai vede cu ochii de peste 50 de ani).
„Nu înnebuni
nu-ţi mai pierde urmele prin lume
nu mai muri.
Avem de înălţat un incendiu măreţ
nu atât pentru căldura lui
cât pentru lumină
până foarte departe
la marginile marginii
cât să poţi cerceta la marginile sale
orice
în amănunt
luându-te după orbul de Borges
ca să găseşti acea singură carte
trăind dintr-un singur cuvânt
dintr-un singur semn
secret
numele lui Dumnezeu
de la care poate să reînceapă totul.”
Foarte frumoase versurile pe care le-ati ales domnule doctor.
Mai era si sintagma « Ochiul sufletului ».
ar « suna » frumos si-n franceza… 😉