Jacques Chirac a fost un susținător de primă oră al aderării României la NATO. În plus, unul în cunoștință de cauză.

Ceea ce mi se pare uimitor astăzi e că în România din epoca razboaielor din fosta Iugoslavie presa vorbea numai despre americani; de fapt, în Bosnia pacea a venit nu ca urmare a bombardamentelor americane, ci după ce proaspăt alesul președinte Chirac a ordonat trupelor franceze sa contraatace pentru a recupera zonele de interpunere ocupate de armata sârbilor bosniaci care profitau de pasivitatea trupelor sub mandat ONU

Într-o lună Chirac reușește să convingă aliații că misiunea ONU « de menținere a păcii » (în plin război!) era absurdă și ca trebuie să facă războiul pentru a obține pacea. Trupele sunt puse sub comandament francez!

După alte două luni armistițiul e convenit la Dayton, dar tratatul de pace e semnat în mod solemn la Paris.