Groundhog Day (1993) a fost tradus, inexact, prin Ziua Cârtiţei in difuzarile in România; e, de fapt, Ziua Marmotei.
Filmul integral – aici. O comedie tandră. Cu muzică tonică (aici, aici, aici si aici).
Auteur : Dan Ghenea
Ubi bene, ibi patria
Acolo unde este bine, acolo este patria.
Acest dicton e interpretat adesea in cheie joasa: « deviza celor care, pentru avantaje materiale, pierd sentimentul respectului şi al dragostei de ţară ».
Si totusi…
Acolo unde iti este bine, acolo iti este patria. Cum te-ai putea simti acasa acolo unde iti este rau?
Dar binele si raul sunt interioare, nu exterioare.
Binele creste in inima ta atunci cand oamenii apropiati iti deschid ochii asupra lucrurilor frumoase ale lumii, frumusete pe care nici o rautate efemera nu o mai poate strica.
Binele creste din capacitatea de a admira oamenii dimprejurul tau. Si daca vezi la acesti oameni sentimentul datoriei fata de altii, te simti si tu dator fata de cei care iti daruiesc astfel cel mai important lucru: inceputul unei povesti cu sens.
Nu sunt mândru ca sunt român. Mândria e un fel de a-ti ciopli idoli dupa chipul si asemanarea ta. Nu vreau sa particip la un astfel de cult.
Simt insa ca sunt dator unor oameni foarte diferiti care au crezut si cred intr-un proiect numit România. Acest proiect a fost unul care a creat caractere, modele, povesti de viata pline de miez.
Sunt recunoscator oamenilor care m-au facut om. Cerul lor e si cerul meu, pamantul lor e si pamantul meu.
Si mi-e bine. Nu in fiecare zi.
Acolo unde imi este bine, acolo imi este patria.
Aceste ganduri au fost puse in miscare de un articol al lui Marius despre mandria de a fi roman. Multumesc, frate, si sunt bucuros ca esti un român bun!
Cameleonul cenușiu de grădină
Am apreciat si mai mult metafora lui Peter Tyrer despre culorile depresiei (pe care am prezentat-o in articolul Cameleonul depresiv) dupa ce ieri am putut vedea patru situatii de viata descrise in culorile tristetii. Tristete care mai trece din cand in cand hotarul cu depresia. Depresia comuna, aceea careia Tyrer ii atribuie culoarea « gri de gradina ». Cameleonul cenușiu de grădină.
Intr-una dintre aceste intalniri cu tristetea din ziua de ieri am invatat ceva important – că depresia pate fi perceputa ca un mod peiorativ al tristetii (am scris despre asta aici).
[Corneliu Coposu a existat. Depun marturie]
Foto: Pascal Ilie Virgil
. Preluata de pe blogul Roxanei Iordache. Ca si propozitiile din titlu, care formeaza finalul postarii care evoca inspirat si in putine cuvinte amintirea Seniorului.
Imi amintesc bine emotia intensa pe care am trait-o la inmormantarea domnului Coposu. Si presimtirea ca s-a intamplat o nenorocire tocmai cand se parea ca suntem foarte aproape de reintrarea pe drumul normalitatii. Chiar i-am scris despre asta, sub impresia momentului, unui prieten din America (a fost, probabil, si ultima scrisoare pe care am scris-o pe hartie).
Nu a reusit nimeni sa mai aiba prestigiul si rectitudinea Seniorului in politica româneasca. Asa incat am ajuns sa credem ca politica nu poate fi morala.
Dar Corneliu Coposu a existat. Si eu depun marturie.
Matineul de sâmbătă (VI)
Forrest Gump (1994). Filmul integral – aici
Coloana sonora a filmului apartine lui James Horner. Iata alte teme de Horner care imi plac:
My Heart Will Go On (Titanic, 1997),
Freedom (Braveheart, 1995),
All Love Can Be (A Beautiful Mind, 2001),
The Ludlows (Legends of the Fall, 1994),
I see you (Avatar, 2009).
[Înainte de a-i judeca pe altii …]
… gândeste-te ca vezi mai putin de 1% din spectrul electromagnetic si auzi mai putin de 1% din spectrul acustic.
(gasita aici)
[Tu ce ai făcut în dimineaţa asta?]
« De zece minute nu mai e dimineata. Cu o dimineata mai putin in viata noastra. Tu ce ai facut in dimineata asta? »
(finalul postarii Dimineaţa, un text bun şi frumos pe alobebe.wordpress.com – blog feminin care poate fi priceput şi de bărbaţi, cu intermitenţe)
Sonet translucid in G major
Translucidă ca o mare-nsorită,/ În miez de zi dimineața pătrunde/ Plină de acum, oricând și oriunde,/ Cu sare bună-n aluatul de pită// Aripi de-arhangheli închipuie unde,/ Drumuri secrete spre țara dorită/ În aur e scris pe frunza sfințită:/ Ia viața-n dar și-n iubire răspunde//
Ani buni să ai, cu ore preafrumoase/ Şi drumuri luminate blând de soare/ Şi-odihnă lângă râuri opaline.// Din cele ‘nalte și din cele joase/ Să ai din toate și din fiecare/ Din cele puse bine pentru tine.///
75 de ani de când reprezintă România
« Joi, 8 noiembrie, in ziua Sfintilor Mihail si Gavriil, Familia Regala a Romaniei va participa la un serviciu religios in Capela Regala Savoy, sediul Ordinului Regal Victorian. Ceremonia va avea loc in onoarea Regelui Mihai si va fi condusa de capelanul Reginei Elisabeta II si capelan al Ordinului, reverendul profesor Galloway. Evenimentul este ocazionat de implinirea a 75 de ani de cand Majestatea Sa a primit Ordinul Regal Victorian, in grad de Mare Cruce. Cu aceasta ocazie, Majestatea Sa devine primul suveran strain al carui blazon este asezat in capela Ordinului. » (Comunicatul integral, pe blogul România, altfel. Un blog de Principele Radu al României)
Regele Mihai a reprezentat România, in 1937, la ceremoniile incoronarii Regelui George al VI-lea al Marii Britanii, producand, la 16 ani, o puternica impresie in randul celor prezenti (ecourile pozitive le consemneaza Regina Maria in insemnarile sale).
La Multi Ani, Majestate!
Cameleonul depresiv
« Ati văzut un cameleon in habitatul lui natural? Eu am văzut, si realitatea nu e nici pe departe atat de spectaculoasa ca anticiparea. Desi are capacitatea de a-si schimba infatisarea intr-o maniera care l-ar excita pe oricare creator de moda, cameleonul nu glorifica, ci sta pasiv, părând in general apatic si, din punctul meu de vedere antropomorfizant, pare inhibat si vizibil deprimat. Poate ca e o comparatie pertinenta, avand in vedere ca depresia poate aparea in atat de multe forme diferite. […] Vedem cameleonul depresiei in cel putin 4 culori diferite: ultramarinul profund, aproape indelebil, al depresiei rezistente […]; clarobscurul depresiei bipolare […]; cenusiul comun sau de gradina al depresiei standard […]; si neobisnuitul rosu stacojiu al depresiei generate de boli cardiovasculere […]. Marea intrebare, pusa iarasi si iarasi […], este: sunt acestea parte a aceleiasi boli sau tulburari, sau reprezinta conditii diferite? »
E primul paragraf dintr-o tableta foarte densa in intrebari incitante semnata de Peter Tyrer in cel mai recent numar al British Journal of Psychiatry. Aceste intrebari nu privesc doar un cerc restrans de cercetatori, ci sunt relevante pentru un public foarte larg, asa ca voi reveni asupra lor in Ce se intampla doctore?, in zilele urmatoare.
Intrebarile – aici. Nu ezitati sa completati lista cu nedumeriri. Poate gasim si ceva raspunsuri cu intrebari in coada.
Unele raspunsuri – aici
DAN GHENEA 