Auteur : Dan Ghenea

Zoon politikon

· Laisser un commentaire ·

In afara de Cetăţeanul Havel pleacă în vacanţă (Cehia, 2006) si Doamna (Franta-Marea Britanie, 2011, in regia lui Luc Besson; Doamna este Aung San Suu Kyi – militanta pentru democratie in Birmania, laureata a premiului Nobel in 1991), programul festivalului de film CINEPOLITICA, ofera timp de 10 zile (11 – 20 iunie 2012) si alte interesante intalniri: cu fostul presedinte François Mitterand (in Le Prince et son image), cu Simeon al II-lea al Bulgariei (in Băiatul care era rege) cu Toscana comunista a anilor ’80 (in Cronaca della Toscana rossa), ca sa dau doar cateva exemple care m-ar putea atreage la Muzeul Taranului, la cinema Studio, sau la sala Elvira Popescu.

Am votat

· 8 commentaires ·

Pe 9 iunie 1848 s-a citit la Islaz o proclamatie revolutionara in 22 de puncte pe care as socoti-o unul dintre actele fondatoare ale statului ce se va numi România.

Proiectul pasoptist de emancipare politica, economica si nationala a fost incununat de succes intr-o perioada istorica scurta (aproximativ un sfert de secol). Romania este, de la origine, un stat constitutional; nu este teritoriul unui grup etnic sau proprietatea unui conducator, ci se naste odata cu aparitia unui numar de cetateni responsabili, care aleg reprezentanti responsabili.

Sa citim doua puncte centrale ale Proclamatiei:

« 9. Ori ce recompensă să vie dela Patrie prin representanții săi, iar nu dela Domn. 10. Dreptul fie-căruia județ de a’și alege dregătorii săi, drept care purcede din dreptul Popolului întreg de a’și alege Domnul »

Trag doua concluzii:

  • Toti « Domnii » care au crezut ca pot conduce in nume personal (Carol al II-lea, Ion Antonescu, Ceausescu si altii) au contribuit la ruinarea acestei Românii constitutionale; simetric, toti traitorii pe aceste teritorii care au renuntat la calitatea lor de cetateni, s-au intors la starea de supusi ai unui tiran si nu au mai fost decat niste mercenari fara patrie (atunci cand au fost platiti) sau niste robi fara istorie (atunci cand au acceptat aservirea, din neputinta sau din nestiinta).
  • Alegerile locale sunt poate cea mai importanta forma de verificare a vointei unei comunitati de a-si exercita responsabil drepturile politice. Iar fara comunitati puternice nu exista stat.

Am votat. Poate ca România exista inca. Vom vedea.

Hai, moftangii, la festival!

· 1 commentaire ·

Se implinesc 100 de ani de la moartea domnului Caragiale. Programul festivalului – aici.

« Calendarul Claponului, pe anul de la Mahomet 1295, de la Hristos 1878, este dedicat cocoanelor și demoazelelor din toate mahalalele, fundăturile și marginile Bucureștilor, precum și tutulor monșerilor, becheri și familiști. »

Cam asa se adresa Nenea Iancu bucurestenilor in anul in care vedea lumina scenei O noapte furtunoasa.

Hai, moftangii, la festival!

Doliul după tine însuţi

· 16 commentaires ·

Citesc într-o carte densa in informatii, bine mobilata cu exemple lamuritoare si fundamentata pe o bibliografie de peste 1000 de titluri (pentru o carte de 450 de pagini A5!):

« 7.4.2. Doliul faţă de propria persoană. Foarte productivă este extinderea modelului «pierderii» la propria persoană […] Subiectul se simte înstrăinat de «persoana sa actuală», de corporalitatea sa, pe care nu o poate accepta şi faţă decare pate să resimtă silă, dispreţ, ură cu o intensitate care poate deveni critică în condiţiile unor incidente minore. » (Constantin Oancea, Corneliu Ungureanu şi Renata Iosifescu – Consilierea şi tehnici înrudite în practica medicală, Editura SEMNE, Bucureşti, 2012)

Doliul după tine însuţi poate aparea dupa accidente mutilante, invaliditati dobandite sau ca o reactie la semnele de imbatranire, spun autorii. Eu as mai adauga o situatie din ce in ce mai frecventa: doliul dupa un sine virtual. Apare in momentul in care renunt la speranta sinelui « ce-ar fi putut sa fie si niciodata nu va fi » si nici o alta varianta de viata aici si acum nu ma satisface. Atunci cand viata e mereu in alta parte.

Drum bun, Sir Ivor!

· 3 commentaires ·

De pe blogul doamnei Diana Mandache aflu ca Sir Ivor Forsyth Porter e in a noua zi a calatoriei sale de dupa o viata de aproape 99 de ani. Martor si actor al unor ani cruciali din istoria României (1939 – 1945), Sir Ivor va ramane pentru mine autorul unei carti care ar trebui citita de toti cei care vor sa desparta adevarul si minciuna in legatura cu cel mai incercat rege al nostru: « Mihai I al României. Regele si Ţara. »

In anul 2008, Ivor Porter  a primit de la MS Regele Mihai Crucea Casei Regale a Romaniei.

Drum bun, loial si curajos cavaler!

Ajută-i pe cei dragi să revină acasă!

· 4 commentaires ·

Marti, 5 iunie am organizat, la Centrul de Zi « Un Pas Împreună » al Fundatiei Estuar, prima întâlnire din cadrul seriei

AJUTOR PENTRU REVENIRE

ATELIER  DE  PSIHOEDUCATIE PENTRU FAMILIILE  PERSOANELOR CU PROBLEME CRONICE  DE  SANATATE MINTALA

Urmatoarea întâalnire va avea loc joi, 14 iunie. Mai multe despre continutul acestui program aflati aici.

Sonet aniversar

· 10 commentaires ·

Sunt dimineţi când totul veşnic pare/ Acelaşi chip în apa zilei vezi/ Greu trupul nu ţi-l simţi şi nu mai poţi să crezi/ Că glezna-ţi stă în unde schimbătoare.//

În scoarţă de stejar ai vrea să-ncrustezi/ Un semn de viaţă mustind de-ncântare?/ Sau poate vei lăsa clipa sa zboare/ Ca un fluture cu polen prin livezi?//

Minutul de-acum lasă-l să-noate/Ca peşte de aur plin de dorinţe/ Si scăldaţi-vă-n ocean împreună.//Mâine şi ieri sunt mereu prea departe/ Ca două haite de mari nefiinte/ Cronovore stârnite de clarul de lună.

Jubileul de Diamant

· 2 commentaires ·

Inainte de a viziona parada ambarcațiunilor pe Tamisa, Principesa Moștenitoare și Principele Radu au luat parte la un prânz în onoarea Jubileului, găzduit de comunitatea locală din Dorset.

Mi-a placut poza pe un câmp de margarete.

Si m-am gandit: cum s-ar putea numi aniversarea a 85 de ani de domnie? Atat ar putea aniversa Regele Mihai pe 20 iulie anul acesta. Daca noi am tine la onoare, adevar si traditie. Daca nu, se mai gasesc ceva mici pentru niste traditii republicane de inventie recenta.

Republica se naşte violent

· 7 commentaires ·

Nasterea republicilor europene:

1. Republica Franceza (1792) – instaurata prin terorism de stat

2. Republica Portugheza (1910) – instaurata prin asasinat politic, urmat de lovitura de stat

3. Republica Finlanda (1919) – proclamata de Parlament

4. Republica Italiana (1946) – proclamata prin referendum

5. Republica Cehoslovaca – proclamata prin intermediul unor adunari populare reprezentative, in conditiile destramarii Imperiului Austro-Ungar.

Practic, singurele republici europene proclamate democratic, in conditii de pace, sunt Finlanda si Italia (Tarile Baltice si Polonia (1918-1920) se declara republici in cursul razboaielor de eliberare; Elvetia e o confederatie – dar chiar si Elvetia adopta forma republicana actuala in 1848, in urma unui razboi civil intre cantoanele catolice si cele protestante -; Germania, Austria si Rusia (1917-1919) sunt transformate in republici pe fondul anarhiei de dupa prabusirea imperiilor respective; Iugoslavia si Bulgaria (1945-1946) organizeaza referendumuri pentru abolirea monarhiei controlate de guvernele comuniste, Ungaria(1946) si România (1947) sunt proclamate republici de parlamente iesite din alegeri fraudate; in Grecia (1967), monarhia constitutionala este inlaturata de dictatura coloneilor).

Italia era in mintea mea un exemplu de republica nascuta legitim. De Ziua Nationala a Italiei (2 iunie), mi s-a clatinat serios aceasta convingere. In primul rand, e ciudat sa alegi ca zi nationala o zi in care s-a votat atat de divizat: in Sud a castigat monarhia cu 63%, in Nord a castigat republica (66%). In al doilea rand, voturile victoriei au fost aduse in mod clar de comunisti si fascisti – probabil mai mult de jumatate din voturile republicane. In al treilea rand, Nordul era in buna masura controlat de militiile comuniste. In fine, Inalta Curte de Casatie ar fi trebuit sa dea rezultatul pe 18 iunie, dupa analizarea tuturor contestatiilor; nerespectand procedura stabilita, guvernul proclama republica pe 12 iunie, pretextand riscul de razboi civil. Tehnic vorbind, a fost o lovitura de stat.

Dupa-amiază cu Sappho

· 2 commentaires ·

La Bookfest, atmosfera dezolanta. Prind din zbor un « Cine nu are prieteni, nu are cale de acces la Dumnezeu », dar nu mai urmeaza decat un sir lung de platitudini despre filosofia lui Lucian Blaga.

Tot poezia imi mai salveaza intr-o oarecare masura ziua la targ, ca si anul trecut. Vocea puternica a lui Florin Iaru ma trage. spre binele meu, la lansarea volumului Sappho de Floarea Ţuţuianu.

« La mine totul e pe dos;/glezne subţiri sprijinind/ sâni foarte mari/ Sex-appeal-ul afişat e ambalat/ într-o frigiditate beton/Am umor/ Am o mulţime de bărbaţi / pe care-i păstrez la distanţă/ Cei mai mulţi dintre ei văd/ o legatură strânsă /între gâtul meu şi firul de telefon/ Pentru că îmi plac femeile/i-am obişnuit şi pe ei/ (lor le place Gauguin)/ Capetele lor rămân întoarse/ Facem schimb de trupuri/ Orice femeie normală s-ar/ termina cu bine/ (nu într-o coadă de peşte)//

Solzii mei le rămân mult timp/ lipiţi de creier » (Femeia peşte)