O profesie a fost definita in mod traditional prin 4 atribute:

1. Un cod etic explicit asumat, de obicei sub forma unui juramânt (de exemplu, Juramantul  lui Hipocrate, juramintele monahale, juramantul magistratilor);

2. Apartenenta la un corp social organizat in scopul reglementarii si reprezentarii profesiei (de exemplu, breasla croitorilor, ordinul medicilor, ghilda negustorilor de grâne)

3. Necesitatea unei pregatiri specifice, de durata (cel putin 3 ani, uneori peste un deceniu)

4. Un set de standarde de exercitare a profesiei.

In zilele noastre se pune mult accentul pe acest ultim aspect, fara a fi clar cine si in virtutea carei imputerniciri stabileste standardele si, mai ales, cine poate controla eficient respectarea acestora.

Cuvantul latin professio insemna in secolul al XIII-lea marturisire de credinta, crez, juramânt. A ajuns sa insemne si profesie tocmai pe baza faptului ca asumarea prin juramânt a apartenentei la o categorie profesionala era considerata conditia primordiala pentru a accede la statutul de profesionist. De altfel, organizarea unei bresle era similara cu aceea a unui ordin calugaresc: un sfânt patron, o disciplina, o ierarhie, anumite moduri de solidarizare, de multe ori chiar o anumita tinuta de lucru sau de sarbatoare.

Individualismul si competitia fara limite au facut ca primele doua atribute ale unei profesii sa fie mai mult afirmate formal decat traite real. Duratele de pregatire formala se reduc si ele. Ce mai ramane din profesii? Se pare ca raman doar ocupatii, schimbate tot mai des. Si totusi, am impresia ca din ce in ce mai multi oameni aspira la statutul de profesionist. Tot mai multi profesionisti si tot mai putine profesii. Sa fie doar o impresie?