Auteur : Dan Ghenea

Gazel (pentru Nicoleta)


A zilei frumuseţe

Nu stă în zări semeţe,

Ci vin de-mpărtăşire-i

Surâsul cald pe feţe

Şi dulce în privire

Lumina dă bineţe

Şi fragede pe buze

Cuvinte vin să-nveţe.

Spală-n inimă lacrimi

Fericiri în fâneţe

Şi dorul pune în zi

Strop amărui de fineţe

Nu alunga de la porţi

Cerşetori de tristeţe,

Dă-le coapte mere, gutui,

Cozonaci, cornuleţe.

Moş Nicolae ţi-a scris

Ca dar aste poveţe.

Gazel hibernal


Zăpada moare indecent de încet pe trotuare

Şi-nfundă în glod urma călcării ei în picioare

Fabuloasă e noaptea, iar ziua e ceaţă şi fum

Şi peste vise jilave se aşterne ninsoare

Vremea se întoarce în loc, ca într-un veşnic ajun

Într-un calendar fără soare, cu date neclare

Se aprind lumini făcute pentru ochi fără saţiu

Care sub pleoape, avid, închid a nopţii splendoare

Somnul e scurt, dar cu vise prelungi şi gust de gutui

Şi urme las în vis pe nisip şi talpa mă doare

Curajul, fratele Stâncii-care-Plânge


Andreia înseamnă bărbăţie, curaj.

Andrei era fratele lui Simon (=cel care ascultă [Cuvântul lui Dumnezeu]).

Andrei fusese ucenicul lui Ioan Botezătorul (Yohanan = Graţia lui Dumnezeu).

Andrei, îndrumat de Graţia lui Dumnezeu, îl urmează pe Hristos, apoi îl aduce şi pe Simon în preajma Cuvântului.

Simon primeşte un nou nume, Chefa (= Petru = piatră = « Stânca pe care voi construi biserica Mea »), de la Iisus. Şi totuşi Stânca tremură în noaptea condamnării lui Iisus, apoi în stâncă se deschide, la al treilea cântat al cocoşilor, izvorul lacrimilor.

Andreia înseamnă curaj. Curajul care este frate cu tăria adevărată ce izvorăşte din lacrimi.

Curaj nu înseamnă să nu ştii ce e frica. A merge înainte crezând că eşti invulnerabil e doar nebunie. A înfrunta primejdia ştiind că eşti slab, abia asta însemnă curaj.