Hristos a înviat!
Pentru toţi oamenii; pentru că toţi poartă înlăuntrul lor, acoperită, dar nestinsă, lumina zilei a şasea.
Poate că asta e semnificaţia învierii: lumina să se reverse în afară, iar trupul să devină interior.
Să primim cu pace lumina lină a zilei întâi a învierii.
« Şi El s-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, şi îngenunchind, se ruga. Zicând: Părinte, de voieşti, treacă de la Mine acest pahar. Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă. Iar un înger din cer s-a arătat Lui şi-L întărea. Iar El, fiind în chin de moarte, mai stăruitor se ruga. Şi sudoarea Lui s-a făcut ca picături de sânge care picurau pe pământ. Şi, ridicându-se din rugăciune, a venit la ucenicii Lui şi i-a aflat adormiţi de întristare. » (Evanghelia după Luca)
« Adormiti de intristare » este expresia pe care am remarcat-o pentru prima dată astăzi.
Singurul evanghelist la care apare această formulare este Luca. Traditia sustine că Luca era medic.
Ma gândesc dacă nu cumva medicul Luca (singurul care le găseste o scuză apostolilor adormiti) avea in minte analogia cu amortirea, epuizarea si lipsa de speranta a persoanelor atinse de depresie (melancolie, cum i se zicea in medicina antică).
Rimează cu această interpretare si faptul ca remediul pe care li-l prescrie de trei ori Învăţătorul este rugăciunea; ori rugăciunea presupune sperantă, iar inspirarea sperantei este prima nevoie in depresie (lipsa de sperantă este, de altfel, simptomul cel mai strâns corelat cu riscul suicidar).
Pe 27 martie / 9 aprilie 1918. Basarabia s-a unit cu România.
Cu o Românie care tocmai semnase Pacea de la Bucuresti, prin care isi recunostea infrangerea militara in fata Puterilor Centrale. Bucurestii, capitala teoretica a tarii erau inca sub ocupatie; ofiterii bulgari isi luau cafeaua la Capsa.
Cu o Românie săracă, bolnavă de tifos si invinsă s-a unit Basarabia; nu la bine si-a reafirmat românitatea, ci la greu. Jos pălăria!
Si daca mai exista un loc in secolul XXI unde respectul adevarat fata de culorile nationale se manifesta fara rezerva, acel loc, iata, e tot Basarabia. Prima care s-a unit si ultima care se va despărti de România.
« Good health adds life to years » (O buna sanatate adauga viata anilor) este varianta engleza a devizei sub care se desfasoara in acest an Ziua Mondiala a Sanatatii (marcata, incepand din 1950, pe 7 aprilie – pe 7 aprilie 1948 a fost infiintata Organiztia Mondiala a Sanatatii). In franceza: « Une bonne santé pour mieux vieillir » (O sanatate buna pentru a imbatrani mai bine). In spaniola: « La buena salud añade vida a los años » (Sanatatea buna adauga viata anilor). Pe situl Ministerului Sanatatii (adica al Bolii) gasim o traducere lemnoasa: « O stare bună de sănătate adaugă viaţă anilor – vârstnici sănătoşi, activi şi fericiţi! ».
O sa ziceti ca am chef sa caut nod in papura si ma leg de stil. Stilul este insa cel mai mic pacat al celor care decid politicile de sanatate. Acestia au ramas undeva la nivelul anilor ’70 -’80 si vorbesc in continuare mai mult despre boala decat despre mentinerea sanatatii (am scris, tot azi, despre asta). In plus, nici nu prea stiu ce se petrece in tara, la nivelul ONG-urilor care incearca sa ofere conditii pentru a adauga calitate anilor de viata la varsta a treia.
De exemplu
, Fundatia Principesa Margareta desfasoara de ani buni programe intergenerationale, exact pe ideea pe care a propus-o Organizatia Mondiala a Sanatatii incepand cu 2005 – puntea intre generatii (nota: programele Fundatiei au inceput anterior acestei date, pot fi deci considerate ca experiente inovatoare la nivel european).
Stat nu avem. Sa speram ca putem refonda o comunitate, o societate a unor oameni carora le pasa unii de altii. Sa avem grija de parintii si bunicii nostri.
Deviza sub care se desfasoara anul acesta Ziua Mondiala a Sanatatii este « O sănătate bună adaugă viată anilor ».
Ministerul Sanatatii nu a pierdut nici anul acesta ocazia sa se afirme ca Minister al Bolii, si inca unul care nu-si asuma nici o raspundere, lasand grija intregii actiuni tocmai pe umerii celor pe care se presupune ca ii serveste.
Ca sa nu mai vorbim de stilul mesajului. Ce ziceti de utilitatea unui sfat de genul « Combateti depresia »? Dar de adecvarea unui mesaj care ne indeamna sa ne mentinem « valori scazute ale LDL colesterolului »? Dati clic pe acest CD – sorcova pe un camp batut de soare si veti vedea cum se pot bate campii (fara gratie) la Ministerul Bolii, chiar si in Ziua Mondiala a Sanatatii.
But we have been to the Pole and we shall die like gentlemen. I regret only for the women we leave behind.
Robert Falcon Scott
Pe 29 martie 1912 se incheie jurnalul si viata lui Scott, al doilea om care a ajuns la Polul Sud, la 34 de zile dupa norvegianul Roald Amundsen.
Polul Sud e doar un punct imaginar. Merită sa mori pentru a face umbră unui punct imaginar?
Este a României de când s-a născut. Si s-a născut chiar in ziua celei de-a 68-a aniversari a a Regatului.
Legea privind ridicarea României la rangul de Regat a fost adoptată in unanimitate de Parlament in 14/26 martie 1881. Cel care a facut propunerea, in ovatiile Adunarii, a fost C. A. Rosetti, cunoscut pentru convingerile sale republicane.
Carol I a fost incoronat Rege al României la 10 Mai 1881. Cu o coroana faurita din otelul tunurilor de la Plevna.
La 130 de ani de la Proclamarea Independentei, Regele Mihai a desemnat-o pe Principesa Margareta drept Custode al Coroanei României, propunând si schimbarea regulilor de succesiune la tron. Daca si vointa nationala se va exprima, in sfârsit, după dreapta chibzuintă, Principesa Margareta va fi Regină a României. Stie ca rolul ei va fi similar celui al primului Rege. A si spus, de altfel, ca modelul sau politic este chiar Carol I.
La Mulţi Ani, Alteţa Voastră!
« Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este. » (Evanghelia după Matei)
În parc, pe o bancă. Fericirea e undeva pe-aproape. Frânturi de dureri sau bucurii cotidiene imi trec pe la ureche.
« Da, dar stii … se pare ca durerile de cap sunt cauzate de gânduri gresite… » Vorbeste la telefon, dar pare ca vorbeste singură. De fapt, daca stau mai bine sa ma gândesc, poate chiar vorbeste singura.
Cred ca e adevarata zicerea ca atunci cand auzi « da …, dar », poti sa arunci la cos tot ce e inainte de virgula.
« Gânduri gresite » imi zgarie urechea. Ca si « gânduri corecte », de altfel. Daca gandesti corect n-o sa te doara capul niciodata? Ceva e, totusi, adevarat aici: 80% dintre durerile de cap sunt date de stres, iar stresul nu e ceea ce mi se intampla ci ceea ce cred eu ca mi se intampla.
« Da, dar… » poate fi o formula agresiva sau condescendenta, atunci cand dupa « dar » urmeaza sa arat ca ideea mea este superioara. Sau poate fi o formula a pasivitatii, atunci cand « da » serveste doar sa mascheze un « nu » care nu poate fi formulat.
A sti sa spui nu si a putea afirma fara a leza dunt doua abilitati de baza pentru un comportament asertiv. Atat agresivitatea cat si pasivitatea au nevoie sa deghizeze un « nu » intr-un « da ».
E o fericire sa poti sa spui da atunci cand vrei sa spui da si nu atunci cand vrei sa spui nu. « Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. »
« Vouă fiilor de ţărani care aţi apărat cu braţul vostru pământul unde v-aţi născut, unde aţi crescut, vă spun Eu, Regele vostru, că pe lângă răsplata cea mare a izbândei care vă asigură fiecăruia recunoştinţa neamului nostru întreg, aţi câştigat totodată dreptul a stăpâni într-o măsură mai largă pământul pe care v-aţi luptat. Eu, Regele vostru, voi fi întâiul a da pildă. »
(din Proclamatia Regelui Ferdinand către ostaşii Armatei a II-a, 22 martie 1917; textul integral il gasiti pe un foarte interesant blog: Istorii regasite)
DAN GHENEA 