Catégorie : Calendar

Aimez – vous le français ?

· 1 commentaire ·

Iubesc franceza ca vehicul al conversatiei rafinate. Daca doriti o mostra de exceptie puteti urmari un episod din Plaisir de France, cu un interviu luat de Frédéric Mitterand Principesei Margareta si Principelui Radu (aici, aici, aici si aici)

Iubesc muzicalitatea francezei. Ma ajuta sa vad viata in roz, uneori. Iar alteori sa simt câte o vara indiana.

Imi place taietura geometrica a verbului poetic francez.

Le Poète est semblable au prince des nuées
Qui hante la tempête et se rit de l’archer ;
Exilé sur le sol au milieu des huées,
Ses ailes de géant l’empêchent de marcher. 

Iubesc o limba in care eleganta demonstratiei se combina cu intuitii fulgeratoare.

« Dans les phrases du Temps les hommes s’insèrent comme des virgules, tandis que, pour l’arrêter, tu t’es immobilisé en point. » (E.M. Cioran – Syllogismes de l’amertume)

Sunt filme franceze pe care le pot iubi pour la vie. De pilda acel uluitor Cyrano de Bergerac cu Gerard Depardieu in rolul titular.

Iubesc limba franceza pentru ca a fixat in cuvinte (pastrand astfel macar amintirea lor vie) un savoir-vivre et une joie de vivre, combinând ascutimea spiritului cu finetea trairii.

Mai multe despre Ziua Francofoniei, inclusiv programul manifestarilor din România, pe www.20mars.francophonie.org

Sǎptǎmâna creierului

· 12 commentaires ·

Fundatia ESTUAR – Centrul Social Sector 1 –

va invita la o serie de evenimente in cadrul

Brain Awareness Week

12-17 martie 2012

14 martie 2012 – Workshopul “Durerea si creierul emotional”

Moderator: Dan Ghenea, psihiatru

Teme abordate: Care este rolul durerii? Exista durerea numai in creierul meu? Cum pot schimba modul in care percep durerea? Ce metode de management al durerii exista in prezent?

Programul complet aici

[Pe vremea când nu te aveam]

· 12 commentaires ·

« Pe vremea când nu te aveam/ Iubeam Natura aşa cum pe Cristos îl iubeşte liniştitul călugăr … / Iar acum iubesc Natura/ Ca un călugăr liniştit pe Fecioara Maria./ Cu religiozitate, în felul meu, ca şi înainte,/ Dar cumva mai emoţionat, mai apropiat./ Văd mai bine şi râurile când merg împreună cu tine/ Pe câmpuri până la malul râurilor;/ Întins alături de tine privind spre nori/ Îi văd mai bine … / Tu nu mi-ai luat Natura … / Tu nu mi-ai schimbat Natura … / Tu ai adus Natura aproape de mine,/ Fiindcă tu exişti o văd şi pe ea mai bine, însă aceeaşi,/ Fiindcă tu mă iubeşti, o iubesc în acelaşi fel, dar mai mult,/ Fiindcă tu mă alegi pe mine pentru a te avea şi a te iubi,/ Ochii mei au fixat-o mai îndelung întârziind/ Asupra tuturor lucrurilor.//

Nu regret ceea ce am fost altădată/ Fiindcă mai sunt şi acum tot aşa./ Regret doar că altădată nu te iubeam./// » (Alberto Caeiro – Păstorul îndrăgostit (I), traducere din limba portugheză de Dinu Flămând)

Numele complet al zilei care tocmai a trecut, asa cum a fost adoptat de Adunarea Generala ONU in 1977, este Ziua Națiunilor Unite pentru Drepturile Femeilor și Pace Internațională. Prima tara care a declarat ziua de 8 martie zi de sarbatoare a fost Uniunea Sovietica, urmata, desigur, de tarile din fostul lagar comunist. Doar 14 tari din Uniunea Europeana sarbatoresc Ziua Femeii pe 8 martie, 7 dintre ele fiind foste tari comuniste (România, Bulgaria, Ungaria, Letonia, Polonia, Slovacia si Slovenia), alte cinci – Suedia, Danemarca, Finlanda, Grecia si Portugalia – fiind conduse in majoritatea timpului de partide afiliate Internationalei Socialiste.

Am sentimente ambivalente fata de 8 martie. I-am simtit artificialitatea in copilarie. Dar ma bucur daca intr-adevar ne putem gandi intr-o zi impreuna, cu iubire, la frumoasele noastre doamne si la bunele noastre mame. Eu as alege ca ziua aceea sa fie in fiecare zi.

Iubirea – jazz divin într-o lume minunată

· 1 commentaire ·

Acum 500 de ani, Michelangelo termina lucrul la pictura Capelei Sixtine, chiar in ziua in care implinea 37 de ani.

Cum pagina unui blog nu poate reda geniul de pictor sau de sculptor al lui Michelangelo, voi reproduce un fragment care ilustreaza geniul poetic al aceluiasi om exemplar al Renasterii.

E cu putinţă-a nu-mi mai aparţine?/ O, Doamne, Doamne, Doamne, cine/ din sinea mea mă scoate/ şi, mai de-aproape, poate/ mai mult, asupra mea, ca mine?/ O, Doamne, Doamne, Doamne, cine/ intrând prin ochi e-n stare/ în inimă să-apară?/ Amor, ce-i asta oare,/ că nu m-atinge, dară/ în loc prea strâmt, lăuntric, stă să crească?/ Şi dacă dă pe-afară?

( Michelangelo – Poezii, în traducerea lui C.D. Zeletin)

Traducerea apartine unui alt om de esenta renascentista, trimis insa de cel care imparte daruri sa aiba grija de lumini in timpul nostru de specializari inguste. C.D. Zeletin a fost pentru mine un luminator si ramane pentru mine un exemplu indubitabil ca omul poate continua sa fie frumos si bun in timpuri intunecate. Despre Profesorul Constantin Dimoftache (numele din acte al poetului C.D. Zeletin) voi scrie mai mult la rubrica Admiratii.

Acum 99 de ani a fost inventat cuvantul jazz. Unora le place jazzul. All that jazz. Si unii vad o lume minunata. Cu ochii iubirii.

Louis Armstrong. Ce lume minunata! Aici.

 

Fără chitară in Nepal

· Laisser un commentaire ·

La Mulţi Ani, Ileana!

Astăzi împlineşte 15 ani şi este în a 139-a zi a călătoriei în jurul lumii, împreună cu familia; a ajuns de două zile in Noua Zeelandă, dupa Japonia, China, Tibet, Nepal, India, Thailanda, Hong Kong, Malaysia.

Later, I was writing outside as Jamal was drying the glasses. One thing that I’d noticed about him was that he liked to sing, but, unfortunately for me, he sang quietly. So I asked him what he was singing.
 
“Nepali love song,” he said.
“Oh. Will you sing it for me?” I asked, being the insatiably curious one that I am.
“Nooooo,” he said, embarrassed. “What about you, do you sing?”
“Well, um, yeah. You know. A bit.”
“Sing something for me,” he said, making encouraging gestures.
 
Oh thank God for China. I understand China. I know Chinese food. China makes sense. Not that I don’t love India, no—but despite how much colder it is here, I love China much more.
 
We flew from Kochi, India, to Guilin, China, then took a taxi to Yangshuo, where we had a real fireplace and electric blankets. We hiked mountains, rode buses, and floated down rivers.[…]
 
Right now we’re on the plane to Kuala Lumpur, so that’s it for China (for now)!
 

S-a născut în România şi am botezat-o într-o zi de 10 Mai (Izvorul Tămăduirii, în calendarul ortodox din acel an). La 3 luni a zburat prima dată cu avionul. Spre America.

Pe blogul calatoriei scrie în engleză, dar puteţi comenta liniştit în româneşte. Există şi o variantă în limba româna a blogului.

La Mulţi Ani, Ileana!

Mărţişor

· 1 commentaire ·

Este ultima dintre cele 6 grupe ale Turneului Final al Campionatului Poetilor. Daca doriti sa vedeti si versurile din grupele I, II, III, IV, V, apasati aici, aici, aici, aici si aici

Vocea umană ca psihoterapie

· 2 commentaires ·

Cu ocazia celei de-a 55-a aniversări şi a Împlinirii a 220 de ani, un mic remember Rossini. Un cadou (un regale!) pentru sărbătorit şi un moment de meloterapie pentru noi: vocea mezzosopranei Ruxandra Donose in Cenuşăreasa (La Cenerentola).

Iar ca bonus pentru votantii fideli ai Campionatului Poetilor, tot Ruxandra Donose cântă Stelele-n cer, pe versuri de Mihai Eminescu.

In memoriam Vlad Voiculescu

· Laisser un commentaire ·

Sunt 11 ani de cand nu mai e printre noi. A fost si ramane pentru cei care l-au cunoscut Medic, Profesor si Om.

Institutul de boli cerebro-vasculare din Bucuresti ii poarta numele. Am pus poate prea devreme aceasta piatra a amintirii reci peste generozitatea radianta a Profesorului.

Nu mi-a fost profesor, mi-a fost medic. Si este principalul motiv pentru care sunt medic.

Appassionata e o piesa potrivita pentru a-l evoca pe omul care a trait pentru oameni.

« Monstruoasa ? Coalitie »

· Laisser un commentaire ·

In noaptea de 10/11 februarie 1866 (22/23 februarie pe stil nou) domnitorul Alexandru Ioan Cuza este obligat sa abdice ca urmare a unei lovituri de stat organizate de o coalitie intre principalii fruntasi liberali si conservatori.

Scrisoarea in care reproduc cateva fragmente mai jos, adresata imparatului Napoleon al III-lea a fost invocata ca argument ca domnitorul Cuza (care in acel moment conducea in mod autoritar, reducand parlamentul la un rol decorativ) avea el insusi intentia de a ceda tronul, in conditii mai putin riscante pentru Romania. Scrisoarea integrala o puteti citi aici. Imi pare rau, dar citind-o am ajuns la o alta concluzie. Sublinierile imi apartin si am vrut sa puna in evidenta 3 lucruri: ca domnitorul ales de concetatenii sai tindea sa devina un principe absolut, ca recunoaste el insusi ca nu se mai consulta cu aceia care l-au ales, ci cu un inalt protector strain si ca Domnitorul Alexandru Ioan I nu credea in posibilitatea unui sistem constitutional in România.

Bucureşti, 1 octombrie 1865

Sire,

Când Majestatea Voastră a purtat armatele sale în Crimeea, popoarele dunărene au aclamat drapelul francez cu entuziasm. Eu am fost convins, în ce mă priveşte, că o idee mare, o idee napoleoniană a inspirat această glorioasă faptă. […]

Această nouă stare de lucruri cerea un om nou – concetăţenii mei mi-au încredinţat această grea sarcină. Am acceptat-o ca pe o datorie şi cu convingerea că voi fi încurajat, susţinut de cel căruia îi scriu, cu România recunoscătoare, iniţiativa unei renovaţii politice atât de preţioase pentru ţara mea.[…]

Nu vreau să pretind că Guvernul Meu a fost lipsit de greşeli, că am smuls toate abuzurile, că am vindecat toate rănile, că reorganizarea ţării este terminată.

Cred chiar că aş fi putut să fac mai mult şi mai bine dacă n-aş fi fost împiedicat de oarecare complicaţii ale Constituţiei dată Principatelor Unite şi dacă n-ar fi trebuit să mă preocup fără încetare de obstacolele create, parcă intenţionat, în calea mea de Puterile vecine care văd tot timpul cu ochi răi dezvoltarea prosperităţii României şi mai ales expansiunea peste frontierele lor a ideilor civilizatoare ale Occidentului.[…]

Majestatea Voastră Imperială nu va fi uitat că am primit şi urmat cu exactitate sfaturile sale în mo­mentul în care războiul Italiei a trezit aspiraţiile atât de ar­ză­toare în Europa Orientală. […]

Fost-am oare prea curajos? N-am crezut oare prea mult în forţele ţării mele şi în valoarea instrumentelor de care dispun? Sunt oare eu însumi la nivelul rolului înalt pe care Providenţa mi l-a încredinţat? […]

Nu-mi va rămâne nimic de dorit, Sire, dacă retragerea mea poate consolida independenţa României, da garanţii reale prosperităţii sale şi să-mi asigure stima Majestăţii Voastre Imperiale. Încrederea fără rezerve pe care o arăt Maj­es­tăţii Voastre Imperiale o va aduce pe a sa, îndrăznesc să sper. Nu­mai Împăratului Napoleon trebuie şi vreau să-i cer un sfat. Răs­punsul Vostru, Sire, va fi, nu mă îndoiesc, o nouă dovadă a constantei Voastre solicitudini pentru Ţara mea şi vin cu o profundă încredere, în această împrejurare solemnă, să solicit puternica protecţie a Majestăţii Voastre Imperiale pentru poporul român.

Vă rog, Sire, să primiţi expresia respectului şi devotamentului cu care sunt al Majestăţii Voastre Imperiale,

Sire,

prea umil şi prea plecat servitor

Principele A.I. Cuza

Peste 5 luni Cuza era inlaturat si România isi incepea drumul spre independenta si spre construirea unui stat democratic. Peste 5 ani, Napoleon al III-lea, Imparatul Francezilor, isi pierdea coroana, tara si onoarea la Sedan.

Va invit sa va spuneti in continuare parerea in sondajele Regi vs presedinti si Regat vs republica. 

Hai, gogomani, la jubileu!

· 3 commentaires ·

« Un comediante de bravură/ Joacă de patruzeci de ani,/Făcînd enormă tevatură/ În faț-a niște gogomani.// Dibaci, sub latele-i fireturi,/Ascunde un talent îngust,/ Jucînd cu-aceleași marafeturi/ Aceeași farsă de prost gust.// Întîi cu toții, zi și noapte,/ Îl gratulau pe-acest farsor/ Cu ouă moi și mere coapte/ Dar el urma nepăsător.//L-au maltratat. Ce nu-i făcură?/ În brînci afar-au vrut să-l dea…/Aș! răbdătoarea creatură/ Că nu-nțelege se făcea.// Primea zîmbind fluierătura;/ În dreapta,-n stîng-a salutat/ Și grav, bravînd huiduitura,/ Rolu-nainte și-a jucat.// Și-ncet-încet, toți gogomanii/ De-acest farsor au fost nebuni;/ La beneficii, în toți anii,/Flori, daruri, saltant, cununi !// Că-n loc să poarte o tichie/ Ca un farsor ce este, el/ Și-a pus pe cap cu fudulie/ O cască mîndră de oțel.//Și joacă – joacă prost, da-i iese;/Stau paf toți bieții gogomani,/ Paf ! Din succese în succese,/ De douăzeci ș-atîți de ani !// Și ține-te d-acu reclamă:/ Măreț, sublim, nemuritor !/ O lume-ntreagă îl aclamă/ Ca pe un geniu creator !// Acuma-mbătrînit în slavă,/ Sub casca lui de caraghioz/ Și cam zaharisit la glavă,/ Vrea chiar triumful grandioz.// Nobil metal nu e oțelul,/ Dar scump destul, destul de greu…/ Ca rol fu mare mititelul !/Hai, gogomani la jubileu !/// » (Mare farsor, mari gogomani -semnat: Farsor, in Protestarea, in anul 1906, cand s-au organizat mari serbari nationale cu ocazia implinirii a 40 de ani de domnie ai Regelui Carol I) 

 

Cine iese mai prost in satira domnului Caragiale?  Farsorul sau gogomanii? Mie imi pare mai degraba un elogiu prin ricoseu al Regelui (pe care, de altfel, Caragiale il criticase si serios in mai multe randuri si o va face si in anul urmator, 1907; in aceste ocazii ii reproseaza, in primul rand, ca nu are in jur o « nobilime de bravura, ci una de strânsura »).