Catégorie : In cautarea noematicii

Vă doresc un an minunat!

· 2 commentaires ·

Primisem deja vreo trei « vă doresc un an mai bun ». Am o usoara alergie la « mai bun », dar reuseam totusi sa raspund « si eu va doresc un an cât se poate de bun ».

« Va doresc un an minunat! » Asta era prea de tot – un superlativ! Ma pregateam totusi sa spun « va doresc un an cat se … » cand mi-am dat seama ca tocmai comisesem o mare eroare gramaticala – « minunat » nu e un superlativ! E pur si simplu pozitivul unui adjectiv derivat din substantivul « minune ».

Asadar, mi s-a urat sa am un an plin de minuni, adica lucruri pe care le primim fara sa avem vreun merit. Sau pentru singurul merit ca am avut ochi sa le vedem. E plina lumea de minuni, e intesat bulevardul de ingeri care trec in sus si in jos, lipsesc doar ochii potriviti pentru a vedea.

Si uneori e de folos un « Va doresc un an minunat! ».

Va doresc un an minunat si sa fiti iubiti!

Literatura ca limbă moartă

· 15 commentaires ·

« Literatura riscă să fie părăsită pentru că este scrisă într-o limbă din ce în ce mai străină fată de cea care se vorbește în viata de toate zilele. Literatura tinde să devină o limbă moartă. Indiferentă la această agonie, școala a ales calea jargonului specializat și calea demagogiei. Calea jargonului? Se dă elevului o trusă de scule si el abordează textele cu lovituri de figuri de stil si câmpuri semantice. Demagogia? Se pune în programă ceea ce îi intereseaza imediat pe elevi, abandonându-i lor înșile și internetului, iar frumusetea se afundă în totul-e-cultură. […] Vor exista mereu romane de dragoste, dar vor mai exista romane care gândesc dragostea si, mai ales, cititori formati pentru a le primi? »

(interviu cu Alain Finkielkraut pe marginea romanului sau Un coeur intelligent,  in revista Lire, septembrie 2009)

Azi, in ultima zi de vacanta, m-am delectat citind citeva numere un pic invechite. Poate ca totusi literatura si cititorii nu vor disparea. Din acelasi numar din Lire am simtit nevoia sa incerc sa traduc aici cateva versuri.

Fiecare dintre momentele vietilor noastre
ar fi fost fără îndoială perfect
dar e un rău care le leagă
si le strânge în amintire

………………………………………………………..

Aud insinuându-se către arbori
amintiri despre mortile noastre
cât timp ziua nu s-a ridicat
pentru a ne reduce la fericirile noastre

( Jean-Pierre Colombi – Les choses dicibles)

Iubirea, adevărul, minciuna, încrederea, comunicarea

· 5 commentaires ·

Acesta este topul celor mai populare subiecte pe acest blog. M-am gandit sa le pun in perechi si sa le asociez imagini.

1. Adevăr  şi Iubire – http://www.youtube.com/watch?v=OWdWSAejf-E

2. Iubire şi Minciună – http://www.youtube.com/watch?v=yaUwrIyKiNk

3. Iubire şi Încredere – http://www.youtube.com/watch?v=z5lEjY0VfWI

4. Iubire şi comunicare – O singura realitate este o iluzie

5. Adevăr  şi Minciună – http://paxlaur.files.wordpress.com/2010/04/adevarul-si-minciuna1.jpg

6. Încredere şi Adevăr – http://www.amortrustandtruth.de/

7. Adevăr şi comunicare – aghiazma marehttp://www.fishingtonpost.ro/2011/05/8648-un-brand-pentru-cei-cu-frica-de-dumnezeu/aghiazma-mare/#.UNj1N6x5eSo

8. Minciună şi Încredere – http://coltdesuflet.wordpress.com/2011/05/05/adevar-sau-minciuna/9. Minciună şi comunicare – http://www.youtube.com/watch?v=DsGJNuQt5HE

10. Încredere şi comunicare – http://www.youtube.com/watch?v=r4mi5AJEX9M

Lauda de sine şi încrederea în sine

· 3 commentaires ·

“Cand esti chemat impreuna cu altii la vreun ospat, nu te aseza in locul cel dintai, ca nu cumva sa fie chemat altul mai de cinste decat tine. Si venind cel care te-a chemat pe tine si pe el, iti va zice: Da acestuia locul. Atunci, cu rusine, te vei duce sa te asezi pe locul cel mai de pe urma… Tu asaza-te in cel din urma loc. Si vazandu-te cel ce te-a chemat, sa-ti zica: Prietene, muta-te mai sus” (Evanghelia după Luca )

Pregatirea pentru interviurile pentru angajare a devenit o industrie in sine. In multe dintre « manualele » de genul « Cum sa reusesti la interviuri », e la loc de cinste o tehnica numita bragging: a vorbi cu orice prilej cu incantare despre ceea ce stii sa faci si sa afisezi incredere in sine in legatura cu lucrurile pe care le-ai putea face.

Poate ca e un sfat util pe o piata a muncii in care competitia e acerba. Devine problematic atunci cand incepem sa il aplicam si in viata personala. Daca ajungem sa folosim orice intalnire  cu oamenii pentru a ne crea imagine, nu mai ramane timp pentru a impartasi nelinistile, tristetile, dorintele si sperantele noastre autentice. Iar eventuala apreciere a imaginii pe care o proiectez nu ajuta la intarirea increderii in sine, deoarece imi spun, in sinea mea, uneori chiar imediat dupa momentul aplauzelor: « Daca ar sti cum sunt eu de fapt… »

Ubi bene, ibi patria

· 16 commentaires ·

Acolo unde este bine, acolo este patria.

Acest dicton e interpretat adesea in cheie joasa: « deviza celor care, pentru avantaje materiale,  pierd sentimentul respectului şi al dragostei de ţară ».

Si totusi…

Acolo unde iti este bine, acolo iti este patria. Cum te-ai putea simti acasa acolo unde iti este rau?

Dar binele si raul sunt interioare, nu exterioare.

Binele creste in inima ta atunci cand oamenii apropiati iti deschid ochii asupra lucrurilor frumoase ale lumii, frumusete pe care nici o rautate efemera nu o mai poate strica.

Binele creste din capacitatea de a admira oamenii dimprejurul tau. Si daca vezi la acesti oameni sentimentul datoriei fata de altii, te simti si tu dator fata de cei care iti daruiesc astfel cel mai important lucru: inceputul unei povesti cu sens.

Nu sunt mândru ca sunt român. Mândria e un fel de a-ti ciopli idoli dupa chipul si asemanarea ta. Nu vreau sa particip la un astfel de cult.

Simt insa ca sunt dator unor oameni foarte diferiti care au crezut si cred intr-un proiect numit România. Acest proiect a fost unul care a creat caractere, modele, povesti de viata pline de miez.

Sunt recunoscator oamenilor care m-au facut om. Cerul lor e si cerul meu, pamantul lor e si pamantul meu.

Si mi-e bine. Nu in fiecare zi.

Acolo unde imi este bine, acolo imi este patria.

Aceste ganduri au fost puse in miscare de un articol al lui Marius despre mandria de a fi roman. Multumesc, frate, si sunt bucuros ca esti un român bun!

Sisif avea o sarcină clară

· Laisser un commentaire ·

Nu si noi. La sfârsit de luna, de trimestru, de semestru, trebuie sa demonstram ca nu facem degeaba umbra pamantului punand toate faptele vietii noastre in tabele. Daca nu apare in casuta corecta, fapta respectiva nu exista. Daca nu are atasat codul corect, ora de lucru respectiva nu exista. Daca faci ceva care nu e prevazut in tabel, in tot acel timp nu existi. Si vin tabele noi la fiecare doua saptamani. Cu instructiuni de completare care sa usureze munca. Pentru fiecare rand din tabel trebuie sa citesti doua randuri de instructiuni, revizuite si adaugite la fiecare doua sapatamani.

Am zis de Sisif pentru ca eram cu Camus in cap inca de la metrou unde am auzit in treacat « era 3-0 inca in minutul 24 ». Eu ma gandeam in momentul ala la filmul lui Fassbinder pe care vi l-am propus sambata si care se termina cu « S-a terminat!!! Germania este campioana mondială ». E vorba de celebra finala din 1954, de la Berna, Ungaria – Germania. Atunci Ungaria avea 2-0 dupa primele 8 minute! Legatura dintre Ungaria lui Puskas si Albert Camus am facut-o intr-un alt articol.

Asta a fost prima intalnire cu Camus pe ziua de azi. A doua a fost legata de celebra fraza pe care i s-a atribuit:«S’il faut choisir entre la justice et ma mère, je choisis ma mère» (de fapt, fraza completa era:«En ce moment, on lance des bombes dans les tramways d’Alger. Ma mère peut se trouver dans un de ces tramways. Si c’est cela la justice, je préfère ma mère»).  Carolina F a gasit o formula frumoasa de iesire din acest tip de dilema: « Prietenia adevarului este buna, un prieten adevarat si mai bun » (in latina, pe blogul Imaginaria latina dicta).

A treia oara m-am gandit sa conversez cu algerianul pe marginea unei fraze pe care chiar a scris-o: « trebuie sa alegi: sa traiesti sau sa povestesti ». A rezultat o poveste despre bunica Olga pe care o puteti citi la Admiratii. Tot acolo am scris despre generozitate si imi dau seama ca si articolul Nu-ti poate nimeni lua puterea de a da s-ar potrivi cu epitaful lui Camus:

Je comprends ici ce

qu’on appelle gloire

le droit d’aimer sans

mesure

Ură = iubire ?

· 2 commentaires ·

Exista o companie care, in loc sa-si ceara scuze pentru o campanie mizerabila, vrea sa ne convinga de ecuatia din titlu.

Incercati sa tastati in bara de adresa http://www.uraste.ro; dati  enter si … surpriză: se deschide http://www.iubeste-i.ro

Cu aceasta ocazie ati aflat numele companiei, care este, pentru mine, de acum incolo, pe lista neagra.

Lacomie, ignoranta si cinism se gasesc din belsug in continuare pe situl companiei respective.

Iata un exemplu de publicitate care nu este numai imorala ci si ilegala, chiar si in România:

« Fumezi, nu te alimentezi corespunzator, dormi putin, traiesti zilnic in stres sau suferi de diabet? Acidul alfa lipoic este aliatul tau de pret fiindca previne degradarea neuronala prin efectul sau puternic antioxidant. »

Nimic despre lasatul de fumat, despre gestionarea stresului, sau despre tratamentul diabetului in cuprinsul articolului – nu, tot ce ai de facut este sa cumperi produsul lor. In termeni legali – publicitate inselatoare, in termeni morali – exploatarea nerusinata a vulnerabilitatilor.

Luna dovleacului

· 3 commentaires ·

A început să se simtă frigul. A început să scadă lumina zilei. În cabinet intra tot mai des depresiile de toamnă.

E timpul să reactivez în creierul meu faţa luminoasă şi caldă a toamnei, aceea care o poţi vedea prin ochii şi gura şi nasul  unui dovleac  în care pui o lumânare.

Cum nu mai pot ieşi cu dovleacul pe uliţă, am soluţia intensificării maxime a amintirii prin miros (şi la om creierul olfactiv este strâns legat de zonele memoriei de lungă durată). Pun, aşadar, un dovleac la cuptor.

Mai întâi o sa fie mirosul de coaja arsă, înţepându-te cu o nelinişte: dacă şi mirosul catifelat al dovleacului copt s-a rătăcit în labirintul memoriilor infidele şi nu va veni azi?

Când scriu acest rând am deja în creier doze sănătoase de endorfine, dopamină şi serotonină, secretate ca urmare a contactului cu o radiaţie electromagnetică luminoasa cu lungimea de undă de 580 de nanometri, asociată cu o radiaţie calorică (similară celei pe care o simţi când îţi apropii faţa de ferestruicile unui dovleac după ce a luminat un ceas sau două) şi, mai ales, cu o concentraţie potrivită de molecule odorante, care stimulează cilii olfactivi ai piramidei nazale (înfiptă în cerul de toamnă bogată al copilariei).

Întamplător sau nu, dovleacul este şi o hrană excelentă pentru creier, conţinând cantităţi semnificative de vitamine B, magneziu şi zaharuri optim dozate. Figurează chiar în capul unei liste cu exemple de meniuri antidepresive, publicată de o organizatie care a compilat evidenţe ştiintifice în legatură cu valoarea terapeutică a alimentelor în tulburările depresive şi anxioase; lista de meniuri face parte dintr-o serie de documente publicate în cadrul proiectului Feeding Minds.

Nu uitaţi însă că la fel de important e şi cum mâncăm, nu numai ce mâncăm. Iar dovleacul merită mai mult decât cinci minute de ingestie grăbită dintr-o placintă. Merită cel puţin două-trei după-amiezi de duminică, în care să îl grijeşti, să stai un ceas în raza mirosului venind din cuptor şi să-ţi laşi mintea să se liniştească printre lucrurile cu adevărat importante.

Demnitatea trestiei gânditoare

· Laisser un commentaire ·

« Demnitatea «trestiei gânditoare» nu constă în depăşirea limitei, ci în a o conştientiza: pentru a te elibera e suficient, destul de des,  să ştii că nu eşti liber. » (Vladimir Jankélévitch – La mauvaise conscience)

Nopţi separate

· 3 commentaires ·

« În stare de veghe, oamenii au o lume în comun, dar în somn fiecare posedă un univers aparte. » (Heraclit din Efes)

Citesc şi savurez fiecare rând din Les songes et les sorts (Visele şi premoniţiile),  de Marguerite Yourcenar. O Marguerite Yourcenar aflată în al 33-lea an al vieţii; aş mentiona, de dragul numerelor magice, că la 77 de ani a devenit prima femeie primită ca membru titular al Academiei Franceze (iar locul ei printre cei 40 de Nemuritori a devenit vacant dupa 7 ani, în 1987 – al 10-lea an cu număr prim din viaţa scriitoarei născute in 1903 = 11 x 173). O să pun câteva dintre aceste rânduri şi la fişele de lectură.