- … ţi-ar cere să priveşti în faţă Cel-mai-Răul…
- Pe cel ce-aude cum Cel-mai-Bun cu voce slabă de Primul e ucis în mod brutal
- Şi zice: calea spre Mai-Bine, dacă este, vrea să îl vezi pe Cel-mai-Rău frontal,
- Pe cel ce simte cum placeri fragile cresc strânse-n obicei, coruptie şi frici
- Pe sus să-l iei şi-ndepărtat ca un diform sa fie; el strică ordinea pe-aici.
- (Let him in whose ears the low-voiced Best is killed by the clash of the First,/ Who holds that if way to the Better there be, it exacts a full look at the Worst,/Who feels tht delight is a delicate growth cramped by crookedness, custom and fear,/Get him up and be gone as one shaped awry; he disturbs the order here./// – Thomas Hardy, In tenebris – II)
-
Această încercare traducere a unei strofe din Thomas Hardy (pe care l-am iubit în adolescenţă ca romancier, dar nu ştiam că el s-a iubit mai mult ca poet) a fost provocată de citarea neaşteptată a unui vers de către Irvin D. Yalom, psihiatrul care îşi ia si cele mai bune întrebări şi cele mai bune răspunsuri din literatura bună a lumii (iar adesea redă lumii o bună literatură bazată pe întrebările şi răspunsurile relaţiei terapeutice).
-
Iată o mostră – o jumătate de pagină din Psihoterapia existenţială, în care apar Cervantes şi Hardy, unul cu o întrebare a cărei actualitate nu a încetat să crească 400 de ani de modernitate, celălalt cu un răspuns dubitativ dar fertil în legătură cu sensul vieţii în faţa morţii:
-
« Alţi terapeuţi se feresc să abordeze grijile existenţiale nu numai deoarece acestea sunt universale, ci şi pentru că sunt mult prea înfricoşătoare pentru a fi înfruntate. La urma urmei, pacienţii nevrotici (şi terapeuţii, de asemenea) au destule griji, ca să mai ţină seama şi de alte lucruri « plăcute », precum moartea sau lipsa de sens. Aceşti terapeuţi sunt de părere că e mai bine să ignorăm problemele existenţiale, deoarece există doar două moduri în care putem gestiona brutalitatea datului existenţial al vieţii (adevărul angoasat şi negarea) şi niciunul nu e uşor de digerat. Cervantes a exprimat această problemă atunci când nemuritorul său Don a spus: «Ce ai alege: nebunia înţeleaptă sau normalitatea nebună?»
-
Poziţia terapeutică existenţială, după cum voi încerca să arăt în capitolele ce vor urma, respinge această dilemă. Înţelepciunea nu conduce la nebunie şi nici negarea la sănătate mintală: confruntarea cu datul existenţei e dureroasă, dar, până la urmă, vindecătoare.. Un travaliu terapeutic de calitate este întotdeauna însoţit de sondarea realităţii şi de căutarea clarificării personale; terapeutul care decide că anumite aspecte ale realităţii şi ale adevărului trebuie evitate se găseşte pe un teren minat. Comentariul lui Thomas Hardy că «dacă ar fi o cale spre mai bine, ea va cere privirea în faţă a ce e cel mai rău» e un bun cadru pentru abordarea terapeutică pe care o voi descrie. »
Catégorie : In cautarea noematicii
Aveti prieteni pentru daruri?
„Înainte de a-ţi construi case, înainte de a-ţi procura alte lucruri, fă-ţi prieteni! » (Sf. Ioan Gură de Aur)
Condom
…O lume care pune peste cuvinte prezervative
corecte politic
ca sa fie sigura ca nu vor naste monstri…
…O lume care se teme de prezervativii
din alimentele colorate,
dar cauta alimente sterile si sanatoase…
…care se abtine
dupa ce s-a ingrasat
pentru ca nu se poate abtine,
pentru ca e interzis sa interzici…
O lume care cauta sa-si vopseasca parul
in culori naturale
pentru a fi originala si autentica…
O lume ce impacheteaza dorinta in plastic
pentru ca incercarile riscante
sa poata fi facute fara risc…
O lume care se protejeaza cand are contact cu viata.
Iar viata ramane
o boala intotdeauna mortala.
Cuvinte RUPTE: Talent
RUPTE e un acronim pentru răsturnate, uzate, părăsite, trădate, expulzate. Rupte de sensul lor originar.
Talanton desemna in greaca veche unitate de masura a masei, aproximativ un sfert de chintal, dar si o unitate monetara egala ca valoare cu 26 de kilograme de argint. In latina clasica a fost preluat ca talentum. Talentul roman era ceva mai greu, ajungand sa valoreze in timpul in care predica Iisus in Palestina aproape cat 60 de kilograme de argint.
Pornind de la pilda talantilor, in latina medievala, talentum a ajuns sa aiba sensul in care este folosit cel mai adesea astazi: aptitudine deosebită cu care este înzestrat cineva.
A fi inzestrat inseamna a primi o zestre, un dar. In pilda talantilor, cu cat primesti mai mult, cu atat esti dator sa dai mai mult. Ai o datorie fata de talentul pe care l-ai primit. Nu ai drepturi in plus, ai datorii in plus.
Talentul nu iti apartine. Nu e proprietate privata. Nu faci ce vrei cu el. Nu il pui sa munceasca pentru tine. Nu il risipesti in schimbul placerii proprii.
Talentul e o binecuvantare cand muncesti pentru a-l inmulti, e un blestem atunci cand incerci sa-l folosesti doar pentru a munci mai putin.
[Nimeni nu e de prisos]
« Darul acesta uimitor al unicitatii!… Te cutremuri cand gandesti ca fiecare este un unic, fiecare este o noutate in lume. Nimeni nu e de prisos. Cu fiecare dispretuit, lovit sau ucis e mai saraca existenta. Fiecare cu un dar. » (Părintele Galeriu – Cuvânt despre tămăduirea femeii gârbove)
Cuvinte RUPTE: Revolutie
RUPTE e un acronim pentru răsturnate, uzate, părăsite, trădate, expulzate. Rupte de sensul lor originar.
Revolutio insemna in latina « intoarcerere in punctul initial ».
Revolutia engleza condusa de Oliver Cromwell a avut ca obiectiv revenirea la « puritatea » initiala a credintei. A fost atat de sangeroasa incat englezii n-au mai vrut sa auda vreodata de utopii revolutionare.
Revolutia franceza a vrut sa readuca fraternitatea, libertatea si egalitatea pe care le credea a fi drepturi naturale ale oamenilor, confiscate de nobili. A adus teroare de stat si glorificarea violentei. Multi francezi nu s-au vindecat nici azi de mistica revolutiei.
Revolutia bolsevica a declarat ca vrea revenirea la un presupus comunism de dinainte de societatea impartita in clase. A adus un secol de ideologii totalitare.
Revolutiile nu privesc spre viitor, ci proiecteaza un fals trecut intr-un viitor care nu vine, asa cum spune teoria, in mod necesar. Trebuie nascut cu forcepsul. Daca nu moare in aceasta nastere violenta, viitorul ramane cu un retard sever.
Ultima bruma
“Fericirea e ca un ecou; îţi răspunde, dar nu vine.”Acest aforism al poetei Carmen-Sylva (Regina Elisabeta a României) se potriveste cu starea de spirit a multor barbati si femei in zilele ultimelor brume, cand vremea neprietenoasa ne impinge unii catre altii in incaperi fara ecou. E vremea cand barbatii, care se retrageau altadata de pe campurile de lupta, se retrag de pe stadioane (majoritatea dezamagiti, cativa cu o mandrie de imprumut care se va dezumfla pana la Craciun)… [continuarea aici]…
Penultima bruma
Si lui Socrate ii vine in minte imaginea unui imblanzitor de cai – ar vrea sa aiba o femeie care sa-i opuna rezistenta, dar in acelasi timp sa poata recunoaste valoarea adevarului. Isi aminteste ca in urma cu cinci ani, cand isi facuse un nume in razboi salvandu-l pe nobilul Alcibiade, un atenian de vaza ii spusese ca are o fata de maritat – Xantipa. Atunci nu se gandise nicio clipa sa spuna da.
Intre timp se dusese si vestea Xantipei ca o fata batrana indaratnica si pretentioasa – nu la avere, caci avea destula de la tata, ci la spiritul barbatilor. Si ii decretase pe toti prea prosti pentru ea. Asta da provocare pentru un filosof.
Cunoaste-te pe tine insuti putea fi largit prin cunoasterea acestui mare mister – sufletul femeii. Iar in privinta asta, metoda socratica nu a prea dat roade. A trebuit sa ne multumim cu stiinta de a nu sti nimic.
Xantipa, in schimb, spre deosebire de toti discipolii sai, a inteles de ce a vrut sa moara Socrate in modul in care a facut-o. Desi paruse, timp de 15 ani, cat a durat casnicia lor, prea mult preocupata de „treburi marunte” ca banii, casa si cresterea copiilor…
Articolul integral, penultimul din seria Brumelor, il puteti citi pe Ralix.ro (aici)
Lumea ca dar
Prin chipul propriu ce-l dă fiecare lumii, fiecare dăruieşte lumea ca un dar al său tuturor şi o primeşte de la toţi […]Nici unul nu are dreptul să confişte părţi mai mari din lume, căci prin aceasta ele rămân nedezvoltate deplin.[…]Fiecare trebuie să considere lumea întreagă ca a sa, dar pentru a o dărui, cu pecetea pusă de înţelegerea şi munca sa, pe ea, celorlalţi.[…]Prin tot ce gândesc şi lucrează oamenii în fiecare zi trebuie să se menţină un circuit continuu al iubirii între ei. Numai în acest caz oamenii se întâlnesc deplin în lume şi o realizează. O lume împărţită rigid, în parcele, pune graniţe de netrecut între oameni, şi lumea nu mai e loc de întâlnire şi mijloc de comuniune. Dar nici o lume socotită numai ca obiect al unui drept comun, şi nu şi al unei datorii şi al iubirii reciproce, ca obiect de dăruire continuă între oameni, nu mai e o lume de întâlnire şi iubire.
(Dumitru Stăniloae – Darul lui Dumnezeu către noi – sursa aici)
Inteligenţa nu are valoare…
… decât dacă serveşte iubirea
L’intelligence ne vaut qu’au service de l’amour (Antoine de Saint-Exupery)
DAN GHENEA 