Catégorie : Poezie

Dragostea în Mozambic

· Laisser un commentaire ·

Magoa-me a saudade
do tempo em que te habitava
como o sal ocupa o mar
como a luz recolhendo-se
nas pupilas desatentas

(Mia Couto – Saudades)

(Mă doare dorul/ dupa timpul în care te locuiam/ așa cum sarea ocupă marea/ca lumina retrăgându-se/ în pupile neatente)

Textul integral  al poeziei Saudades (Doruri) si traducerea mea in limba română – aici

Am descoperit si poezii pătrunzătoare de Mia Couto (al carui roman, Veranda cu frangipani, tradus excelent in română de Mioara Caragea, vi-l recomand inca odata!). Poezii din placheta Raiz de Orvalho (Rădăcina de rouă) – aici.

Sonetină cu roze și iriși

· 3 commentaires ·

La zece ani e vremea aurită
A clipelor cu inima vrăjită

Mulți ani cu muzică de sărbătoare,
Ușoare drumuri mângâiate-n soare,
Lumină-n ochii-n care-i oglindită
Țara în care vesel se mărită
Iubitele cu rochii de ninsoare,

Acestea toate fie-ți în ursită.
Noi vrem să ai în fiece clipită
Iriși zburdalnici, roze cântătoare!

14 versuri (Sonet aniversar)

· 4 commentaires ·

  1. Sunt anii tăi ca paisprezece rime,
  2. Zglobiu într-un sonet îmbrățișate
  3. Pe un caiet cu margini desenate
  4. Cu flori și ochi măriți de albăstrime.
  5. În 20 brumar e cald în toate
  6. Odăile în care-aduci pe lume,
  7. Cu bunătate și cu agerime,
  8. Un vesel duh cu iz de mere coapte.
  9. Tot ce îți dăm, noi luarăm dinainte
  10. Din ochii verzi ca marea și ca viața,
  11. Din râsul ce răsfiră greul serii,
  12. Din vorba bună și din necuvinte.
  13. Să-ți fie ziua cum fu dimineața
  14. Și toamna fie-asemeni primăverii.

[Il pleut sur Bucarest et l’Europe s’exile…]

· Laisser un commentaire ·

Il pleut sur Bucarest et l’Europe s’exile/ comme un ruisseau qui n’ira pas jusqu’à la mer.

(Alain Bosquet – Sonnets pour un fin de siècle, Gallimard, 1980)

Aici puteți citi sonetul Pluie (Ploaie), în care Micul Paris apare chiar în inima (versurile 7 și 8) acestei muzici pluviale, a cărei uvertură se scrie pe cerul piețelor de fructe ale Barcelonei, iar finalul rămâne suspendat deasupra Salamancăi. O traducere a întregului sonet – aici.

3 poezii letone

· 2 commentaires ·

***

de Juris Kronbergs

Într-o după-amiază, când am plecat din camera mea
ea m-a urmat
Niciun vânt n-a putut s-o alunge
Niciun soare n-a putut s-o usuce
Nicio ploaie n-a putut s-o inece
Chiar dacă n-am revenit niciodata
ea a rămas în memoria mea cu totul intactă
Timpul a trecut, dar straturile de praf
n-au acoperit nici mobila nici cărțile nici hârtiile
Totul  era ca înainte
Datorită mie timpul s-a oprit
Știu bine această regulă atât de simplă
Apariţia  mea fizică ar fi avut ca efect
rostogolirea unei avalanşe a timpului peste camera mea
atât de violentă că însăși existența ei
ar fi fost pusă la îndoială
și  ar fi  fost imposibil să o povestesc

x

Lucruri

de Velta Sniķere

Ce sunt lucrurile
Care sunt lucruri
Așa cum sunt?

Dacă ar fi cineva să le vadă
Așa cum au fost
Sau vor fi?

Lucrurile deschise ca scoicile
Dezvăluind tandreţe,
Dar simpatia mea,
Mângaierea mea care se apropie,
Ca prin descântece
Le-a distilat:

Ca și cum revărsate din pahar,
Fără cochilii,
Una prin alta
Transparent, se conturează.

x

Timpul se stratifică

de  Juris Kronbergs

(Cafeneaua Le Chien Andalou, Riga)

Ziua trece cu miros de tutun
Ploaie. Difuzor
În care se aude muzică veche de film
Astăzi este aniversarea Nostalgiei
Zilele care au trecut vin ca oaspeții nepotriviți

Timpul îți frunzărește jurnalele
intime nescrise încă
Tu frunzărești timpul ca și cum ar fi
un ziar în care cerneala nu a ținut

(traduse din franceza si engleza dupa versiunile aparute in revista online Latvian literature  )

Sonet translucid in G major

· 7 commentaires ·

Translucidă ca o mare-nsorită,/ În miez de zi dimineața pătrunde/ Plină de acum, oricând și oriunde,/ Cu sare bună-n aluatul de pită// Aripi de-arhangheli închipuie unde,/ Drumuri secrete spre țara dorită/ În aur e scris pe frunza sfințită:/ Ia viața-n dar și-n iubire răspunde//

Ani buni să ai, cu ore preafrumoase/ Şi drumuri luminate blând de soare/ Şi-odihnă lângă râuri opaline.// Din cele ‘nalte și din cele joase/ Să ai din toate și din fiecare/  Din cele puse bine pentru tine.///

Ploaie oblică

· 2 commentaires ·

« Marginea cheiului devine strada prelungă si linistită
Ce tresare si brusc se înaltă precum un zid
Iar navele trec străbătând trunchiul arborilor
Cu o verticală orizontalitate,
Lăsându-si parâmele printre frunze una după alta să cadă brusc în apă » (Fernando Pessoa – Ploaie oblică I, 10-14; traducere de Dinu Flămând)

Ziua a inceput cu o ploaie oblică. A continuat cu un dialog neasteptat cu Camus.

Nimic nou sub soare

· 1 commentaire ·

Cand Umberto Eco lansa, cu mare succes, conceptul de « operă deschisă » (Opera aperta, 1962), trecusera deja mai mult de opt secole din ziua in care Marie, zisa  « de France », îi scria protectorului sau, Henric al II-lea Plantagenet, Duce al Normandiei si Rege al Angliei, in prologul culegerii ei de poeme epice muzicale (lais):


Eco defineste astfel opera deschisa:

« […] autorul oferă interpretului o operă de terminat. El ignoră in ce fel anume aceasta se va realiza, dar stie că va rămane opera sa; la capătul dialogului interpretativ, se va concretiza o formă organizată de un altul, dar o formă al cărei autor rămâne tot el. Rolul său constă în a propune possibilităti deja rationale, orientate si dotate cu anumite exigente organice care le determină dezvoltarea ulterioară. »

Mie mi se pare ca Marie spune acelasi lucru, doar ca mult mai frumos.

In plus, are constiinta clara ca nu spune o noutate, ci face o trimitere care sare in ochi (si rasuna in rime in urechi), la Priscian – un autor care facuse cu sapte secole inainte de timpul Mariei o exemplificase ce inseamna opera deschisa dedicand o scriere ampla primelor 12 (!) versuri din Eneida, scrisa de Virgiliu cu alte cinci secole inainte.

Eco poate fi pus printre redescoperitorii operei deschise. Si ar fi fost bine sa aiba si mai mult succes; poate atunci am fi auzit mai rar prin orele de literatura teribila intrebare « Ce a vrut sa spuna autorul? » Iar sumarul teoriei in versuri de Marie de France acompaniate la harpa (asa cum se obisnuia la curtea Plantagenetilor) cred ca ar prinde chiar si la clasa a cincea.