Cuvânt
de Vito Apüshana (Miguelángel López Hernández)
Ştim că există în zi
un mic orificiu care susţine lumea
punem acolo urechea şi ascultăm
bătăile tuturor inimilor
şi de acolo vine numele pe care noi îl dăm vieţii: cutremur liniştit.
După aceasta poezie scrisa de un amerindian columbian, ca bonus pentru echipa roşie, Nu m-ai învăţat, cu o divă mexicană.
Greu e numai sufletul, nu ţărîna.
Căci, cenuşa noastră, iubito, poate
fi pe talgere cîntărită cu vreo
cîteva roze. (Lucian Blaga – Zodia Cumpenei)
Pentru runda finală am stropit buletinele de vot cu esenta de roze.
Bonus electoral: o bijuterie de Jorge Luis Borges.
Paracelsus ramasese singur. Înainte de stinge lumina si de a se aseza in fotoliul scâlciat, rasturna gramajoara de cenusa in mâna lui concava si rosti un cuvânt cu glas scazut. Roza reaparu. (Jorge Luis Borges- Roza lui Paracelsus )
Ce cuvinte pot alina durerea? întreabă Gabi într-un comentariu la Marea Insulă a Câinilor. O să iau cuvântul durere in sensul său integral – ca suferintă fizică si emotională (de altfel, cele doua componente nu sunt separate niciodată) si o să mă refer la cinci tehnici de folosire a cuvintelor pentru calmarea durerii. Ascultaţi mai întâi un exemplu:
Tudor Gheorghe – Of, ce dor, ce chin, ce jale!
1. Substantivizarea durerii, adica transformarea verbelor in substantive: in loc de « ma doare » si de « a durea – durere » pot alege « dor », « chin », « jale ». Durerea devine un obiect partial controlabil – pot, de exemplu sa expulzez « dorul » impreuna cu cu « of » eliberator ; pot, de asemenea, sa asociez imagini cu aceste substantive si aceasta asociere ma conduce la pasul umator,
2. Vizualizarea unor scenarii reconfortante; cromatic, verdele ajuta la relaxare, la calmare (« foaie verde » are si acest rol in cântecul de dor); o poarta, o liziera de padure, o linie a tarmului, un lac sunt modalitati de a sugera lasarea in urma a durerii si intratrea in povestea linistitoare.
3. Muzicalitatea cuvintelor ajuta; daca povestea este evocata de muzica si versuri, cu atat mai bine.
4. Disocierea diferitelor caracteristici ale durerii; folosind mai multe cuvinte pentru descrierea unei dureri (care e intodeauna compusa), fiecare componenta e mai usor de manipulat. De exemplu o pentru o durere pe care o descriu ca intepatura si ca arsura, abordez pe rand « arsura » si « intepatura ».
(In exemplul « Of, ce dor, ce chin, ce jale! », primele doua versuri mi se par o ilustrare comprimata genial a punctelor 1,2,3,4: dau nume durerii, modulez muzical vocalele durerii, expulzandu-le cu un of chiar la poarta dumitale, care deschide imediat o poveste; iar « dor », « chin », « jale » pot evoca distinct diferite caracteristici fizice si emotionale ale durerii.)
5. In fine, diversiunea; « ochii tai ma baga-n boala » e o formula care trimite de la « boala » la « poveste », de la « durere » la placerea sau speranta care sunt adesea amestecate cu durerea, de la adrenalina si colecistokinina, la serotonina si endorfine.
Iubesc franceza ca vehicul al conversatiei rafinate. Daca doriti o mostra de exceptie puteti urmari un episod din Plaisir de France, cu un interviu luat de Frédéric Mitterand Principesei Margareta si Principelui Radu (aici, aici, aici si aici)
Iubesc muzicalitatea francezei. Ma ajuta sa vad viata in roz, uneori. Iar alteori sa simt câte o vara indiana.
Imi place taietura geometrica a verbului poetic francez.
Le Poète est semblable au prince des nuées
Qui hante la tempête et se rit de l’archer ;
Exilé sur le sol au milieu des huées,
Ses ailes de géant l’empêchent de marcher.
Iubesc o limba in care eleganta demonstratiei se combina cu intuitii fulgeratoare.
« Dans les phrases du Temps les hommes s’insèrent comme des virgules, tandis que, pour l’arrêter, tu t’es immobilisé en point. » (E.M. Cioran – Syllogismes de l’amertume)
Sunt filme franceze pe care le pot iubi pour la vie. De pilda acel uluitor Cyrano de Bergerac cu Gerard Depardieu in rolul titular.
Iubesc limba franceza pentru ca a fixat in cuvinte (pastrand astfel macar amintirea lor vie) un savoir-vivre et une joie de vivre, combinând ascutimea spiritului cu finetea trairii.
Mai multe despre Ziua Francofoniei, inclusiv programul manifestarilor din România, pe www.20mars.francophonie.org
Ieri: George Bacovia – Octavian Paler
Azi: Ion Minulescu – Vasile Voiculescu
Mâine: Marin Sorescu – Magda Isanos
Tabloul complet al optimilor de finala – aici. Puteti continua sa votati pentru oricare dintre meciurile poetice până miercuri, 21 martie, ora 23:59.
„Mereu ni se pare că suntem iubiți pentru că suntem buni și nu realizăm că suntem iubiți pentru că sunt buni cei care ne iubesc.” (Lev Tolstoi)
Am citit cele de mai sus la prima ora a diminetii, pe un blog pe care-l urmaresc. Coincidenta face ca la ora zero si ceva a acestei zile sa fi postat meciul poetic cu tema Ireductibile iubiri, avandu-i ca protagonisti pe Otilia Cazimir si Nicolae Labiș. Puteti vota aici, iar pentru meciurile de ieri si de alaltaieri puteti vota aici si aici.
DAN GHENEA 