Greu e numai sufletul, nu ţărîna.
Căci, cenuşa noastră, iubito, poate
fi pe talgere cîntărită cu vreo
cîteva roze. (Lucian Blaga – Zodia Cumpenei)
Pentru runda finală am stropit buletinele de vot cu esenta de roze.
Bonus electoral: o bijuterie de Jorge Luis Borges.
Paracelsus ramasese singur. Înainte de stinge lumina si de a se aseza in fotoliul scâlciat, rasturna gramajoara de cenusa in mâna lui concava si rosti un cuvânt cu glas scazut. Roza reaparu. (Jorge Luis Borges- Roza lui Paracelsus )
DAN GHENEA 
Se asorteaza !… Buletinele de vot din stanga , cu poza din dreapta …
Am citit . Care-i cuvantul ? Sau , mai bine , care-i secretul / stiinta , ca roza sa reapara ? Sau , sau…
Eu cred că tânărul nu avea nimic de învăţat ci doar de amintit…
Nu-i curios cum consideră mai mereu omul că are un drum de parcurs? Şi dacă raiul este aici, acum şi, în drumul nostru spre raiul imaginar, nu facem decât să trecem prin iad?
E raiul aici?
Răspunsul îi aparţine fiecăruia…
O pajişte la margine de pădure…două vaci roşcate cu tălăgile sunând alene, două capre negre ca smoala şi iedul lor, vântul prin frunze şi ploaia bătând în geamul maşinii…Pentru mine, raiul a fost azi, pe pământ.
« Imparatia incepe acum, in inimile voastre »