Catégorie : Regalitate

Tristă recapitulare (IV)

· Laisser un commentaire ·

1 decembrie 2002 – Unul dintre putinii ani in care vremea e frumoasa. Participare numeroasa la manifestarile oficiale si pentru ca fusesem invitati sa aderam la NATO cu doar 10 zile inainte, apoi Ion Iliescu se afisase « shoulder to shoulder » ( « șold la șold », comform traducerii livrate prin difuzoare multimii) cu George Bush si « nevasta-sa » (tot conform traducerii oficiale. 1 decembrie 2003 – Puterea la Alba-Iulia, opozitia la Bucuresti. 1 decembrie 2004 – Din nou intre cele doua tururi ale alegerilor prezidentiale. Multe fluieraturi. 1 decembrie 2005 – Premiera: pe langa scindarea putere opozitie, apare si distantarea dintre premier si presedinte (peste numai cateva saptamani ruptura va deveni oficiala). Vreme dusmanoasa, participare populara infima. 1 decembrie 2006 – Ceva unitate de fatada, a inainte de intrarea in UE (programata sa aiba loc peste o luna). UDMR  apreciaza (corect) ca e momentul sa  repuna pe tapet chestiunea autonomiei, folosind ca baza chiar Declaratia de la Alba-Iulia. 1 decembrie 2007 – Ceremonii  modeste, atat la Bucuresti, cat si la Alba-Iulia. Presedintele si premierul sunt in razboi deschis. Dupa cateva zile (de gandire, probabil), primarul din Alba-Iulia ii ofera Regelui Mihai titlul de cetatean de onoare si cheile orasului. Probabil ca schimbasera intre timp incuietoarea, altminteri gestul e usor ridicol: Mihai I este din 1930 Mare Voievod de Alba-Iulia. 1 decembrie 2008 – Raceala fara incidente. 1 decembrie 2009 – Din nou intre tururi la prezidentiale. Presedintele in functie alege sa nu dea mana cu presedintele Senatului (contracandidatul sau) si cu fostii presedinti ai Romaniei. 1 decembrie 201o – Ploaie îngheţată. In lipsa participantilor, n-au fost asa de multe fluieraturi.  1  decembrie 2011 – A fost anul Regelui. La Ziua Nationala devine evident ce ne lipseste: un simbol unificator. Pe care Dumnezeu ni l-a daruit si l-a lasat cu noi pana in ziua de azi. Cat timp vom ramane prizonierii urii?  1 decembrie 2012 – Mai aveam nevoie de o inca confirmare?

Incercam de anul viitor cu 10 Mai?

La Multi Ani, popor român!

· 2 commentaires ·

Am mai spus (aici si aici)  de ce nu cred ca 1 decembrie nu e potrivita ca Zi Nationala. Oricum, nu in dauna zilei de 10 mai (argumente aici, aici, si aici). In orice caz, nu fara Coroană.

Cred însa ca am putea marca, intre 27 noiembrie si 3 decembrie, « Saptamana poporului român ». Cu regret pentru greseli, cu recunostinta pentru eroi si pentru martiri, cu incredere ca putem continua constructia politica si morala a bunilor nostri.

Iata propunerea mea:

27 noiembrie – « Ziua Căintei » – ziua cand ne cerem iertare pentru uciderile, minciunile si furaciunile dintre noi (amintirea mortii profesorului Nicolae Iorga, omorat in padurea de la Strejnic in noaptea de 27 noiembrie 1940)

28 noiembrie – « Ziua deportaților si desțăraților si exilatilor » (amintirea unirii « pe vecie » a Bucovinei cu Regatul Romaniei – 28 noiembrie 1918 ; pomenirea dreptei regine Elena, trecuta la cele vesnice la 28 noiembrie 1982, departe de tara)

29 noiembrie – « Ziua continuitatii si a înnoirii » (pomenirea trecerii la cele vesnice – pe 29 noiembrie 1852, la Palermo, in exil – a istoricului si revolutinarului Nicolae Balcescu, parinte fondator al natiunii moderne, dar si istoricul care ne-a dat Românii supt Mihai-Voievod Viteazul, carte care a inspirat generatii de luptatori pentru unitatea romanilor).

30 noiembrie – « Ziua Martirilor » (Sf. Ap. Andrei, protector al poporului român, a fost martir pentru credinta; sa-i celebram in aceasta zi pe toti romanii care au suferit si au murit pentru credinta lor)

1 decembrie – « Ziua Renasterii, Unirii si Concordiei » (1 decembrie 1918, stil vechi si stil nou:reintoarcerea in Bucuresti a Regelui Ferdinand si a Reginei Maria, dupa ce statul român fusese in pragul disparitiei; Declaratia de la Alba-Iulia, proclamand unirea Transilvaniei cu Regatul României, dar si garantarea drepturilor minoritatilor)

2 decembrie – « Ziua Moldovei » (la 2 decembrie 1917 se proclama Republica Democratica Moldoveneasca, care se va uni cu Regatul României la 27 martie 1918, cand teritoriul neocupat al tarii coincidea cu Moldova). Daca vom uita Basarabia, uitat sa fie numele nostru!

3 decembrie – « Ziua Civismului » (la 3 decembrie 1861 se deschid lucrarile Camerelor Principatelor Unite, care vor vota formarea unui guvern unic la Bucuresti; peste cateva luni va fi adoptat oficial numele România)

Tristă recapitulare (III)

· Laisser un commentaire ·

1000lei1998ua1 decembrie 1998 – Este emisa o moneda aniversara « Semper Unitis ». Moneda este din aur, cantareste 31 de grame si are valoarea nominala de 1000 de lei. Moneda de 1000 de lei aflata in circulatie este mult mai usoara (2g, de aluminiu) si poate cumpara un sfert de covrig. Daca Regele Ferdinand ar fi batut in 1918 o moneda de aur  de 1000 de lei la valoarea de schimb reala, aceasta ar fi cantarit 100 de grame! Fiti linistiti, pe avers nu apare decat un vultur chel, fara coroana, cu un cioc deschis pe jumatate, probabil a mirare in fata sumei fara noima scrisa cu litere de aur pe fond de doliu!

1 decembrie 1999 – « Sper ca multi romani vor medita – si este momentul sa o faca – la ceea ce s-a intamplat astazi. Nu este prima data. Dupa ce romanii, cu mare demnitate, si-au cucerit singuri eliberarea de sub o dictatura cumplita si au realizat acea extraordinara unitate in zilele de 21-22 decembrie 1989, la numai un an de zile, in 1990, Alba Iulia, simbolul unitatii romanesti, a fost, ca si astazi, teatrul unor contestari violente si rusinoase. » Presedintele care ar fi trebuit sa fie ultimul era primul care ar fi trebuit sa mediteze. Era anul luptelor de la Costesti intre poporul mineresc si jandarmii unui stat care nu mai avea nimic de aparat. Dar ca sa nu fie timp de gandire, televiziunea cu cea mai mare audienta si-a serbat ziua cu ritmuri mai vesele decat « Desteapta-te, române! ».

1 decembrie 2000 – Ziua Nationala cade intre cele doua tururi de scrutin ale alegerilor prezidentiale. Nici o sansa la unitate. In turul al doilea se confrunta Ion Iliescu si Corneliu Vadim Tudor. Presedintele Constantinescu tine un discurs sumbru la Cotroceni, pe care il incheie cu « Dumnezeu sa ocroteasca poporul roman. Traiasca Romania! » Debila calchiere dupa « God bless America! », cand ar fi trebuit sa puna la loc pe stema deviza « Nihil sine Deo » si coroana pe fruntea României. 

1 decembrie 2001 – Programul Presedintelui României, domnul Ion Iliescu, pentru ziua de sâmbata, 1 decembrie 2001: ora 9.00 – Depunere de coroane de flori la « Mormântul Ostasului Necunoscut » cu prilejul sarbatoririi Zilei Nationale a Românieiora 10.00 – Depunere de coroane de flori la « Arcul deTriumf » cu prilejul sarbatoririi Zilei Nationale a României ora 12.00 – Participare la Te-Deum de Ziua Nationale a României. Deci sarbatorim cu coroane de flori si mergem la Te Deum ca liber cugetatori!

Tristă recapitulare (II)

· Laisser un commentaire ·

1 decembrie 1994 – Ziua Nationala este declarata zi nelucratoare. In Ardeal si in toata tara circa 1 milion de romani au ramas fara 2 miliarde de dolari in urma prabusirii Caritas.

1 decembrie 1995 – Un post TV privat transforma Ziua Nationala in « ziua (X) TV ». Operatiune reusita. Tricolorul se doveste usor vandabil.

1 decembrie 1996 – Emil Constantinescu recidiveaza: primul sau discurs de 1 decembrie ca Presedinte al României pare copiat din manualele de istorie comuniste. Poporul fara conducatori si armata fara capul ostirii sunt personajele discursului sau. A uitat promisiunea pe care i-a facut-o lui Corneliu Coposu: ca va fi ultimul presedinte al României.

1 decembrie 1997 – In Bucuresti, o mohorata parada militara. La Alba-Iulia, nici o surpriza: Presedintele E.C. citeste un discurs identic celui din 1996 (daca nu credeti, comparati discursurile  aici si aici).

Tristă recapitulare (I)

· 1 commentaire ·

1 decembrie 1990 – Corneliu Coposu este fluierat la Alba-Iulia. Primul ministru al tarii zambeste multimii. Presedintele ales in Duminica Orbului sta cu ochii in pamant sub o caciula de Astrahan. Coreneliu Coposu, cu capul descoperit, continua sa nu taca.

1 decembrie 1991 – Ziua Nationala coincide cu destramarea URSS prin proclamarea independentei Ucrainei. La Chisinau este convocat un Consiliu National al Unirii. La Bucuresti subiectul « nu e actual ». Sunt mestecate in continuare fraze despre Marea Unire, cu ignorarea completa a dramei Basarabiei, dar cu nelipsitele atacuri « nationaliste » la adresa minoritarilor unguri.

1 decembrie 1992 – La Cluj, primarul Gheorghe Funar reamplaseaza pe monumentul regelui Matei Corvin placa de bronz inscriptionata cu un text de Nicolae Iorga (“Biruitor în războaie, învins numai la Baia de propriul său neam, cînd încerca să învingă Moldova nebiruită”). La Miercurea-Ciuc, primarul maghiar reitereaza un motiv pentru care ungurii din Ardeal ar vrea sa sarbatoreasca 1 decembrie: Declaratia de la Alba-Iulia din 1918 garanteaza drepturile minoritatilor (educatie in limba proprie, judecare in limba proprie si administrare in limba proprie). Funar face valuri; Declaratia de la Alba-Iulia va fi mentionata de acum inainte doar epurata si in surdina.

1 decembrie 1993 – Miting al Conventiei Democratice din România in Piata Palatului, la care participa, in ciuda gerului, intre 60 000 si 100 000 de oameni, ca replica la festivitatile oficiale. Emil Constantinescu, proaspat reales ca presedinte al Conventiei, reuseste « performanta » de a nu il pomeni in discursul sau pe regele Ferdinand. Se intampla la doar 8 luni de la vizita de Pasti a Regelui Mihai.

Faptele reginelor

· 1 commentaire ·

Regina Elisabeta 

  • A fost o promotoare a emanciparii femeilor; gratie sprijinului regal femeile au avut acces la invatamantul superior in Romania incepand cu 1895 (Universitatea Cambridge a permis femeilor sa obtina diplome abia in 1921; pentru comparatie, in 1925 se infiinta deja Asociatia Femeilor cu Diploma Universitara din România). Tot ca urmare a patronajului sau a luat amploare invatamanul liceal pentru fete.
  • A fost o promotoare a imaginii României in lume – la cererea sa Orient Expresul oprea la Sinaia, calatorii fiind invitati la Castelul Peleș. Ca scriitoare a fost foarte cunoscuta in lumea literara (a primit, de altfel, Premiul Academiei Franceze pentru volumul Les pensées d’une reine, iar Mark Twain si Pierre Loti, printre altii, au avut cuvinte elogioase la adresa ei).
  • A imbracat cu mandrie si a facut cunoscut portul popular romanesc. A incurajat mestesugurile traditionale. Sunt convins ca reginele României au intarziat cu o jumatate de secol disparitia culturii traditionale, dand exact timpul necesar pentru a pastra macar amintirea de muzeu a acesteia.
  • A fost o protectoare inspirata a artelor. George Enescu ii datoreaza mult, iar noi ii datoram enorm lui Enescu.
  • Societatea Regina Elisabeta a acordat ingrijiri medicale gratuite pentru 17000 de bolnavi anual, incepand din 1893. Pentru implicarea in ingrijirea soldatilor raniti in Razboiul de Independeta a fost supranumita « Mama Ranitilor ».

Regina Maria

  • A promovat imaginea României in lume prin scris si prin prezenta sa cuceritoare. Vizita ei in S.U.A., in 1926, a ramas in memoria  colectiva americana pana in ziua de azi – am pierdut demult sirul filmelor in care apare replica « Who do you think you are? Queen of Romania? » (Cine te crezi? Regina României?)
  • A fost supranumita « Regina Inimilor » pentru prezenta ei neobosita printre raniti, chiar daca riscurile erau foarte mari, avand in vedere epidemiile de tifos, de holera, de gripa spaniola, care au bantuit in 1917, 1918, 1919.
  • A contribuit decisiv la negocierile de pace de la Paris. Cateva mii de kilometri patrati din Banat fac parte din România datorita ei.
  • A fost iubita de popor si a iubit pasionat România.

Regina Elena

  • A fost un exemplu de demnitate si moralitate pentru fiul sau, Regele Mihai.
  • A fost alaturi de Regele Mihai in momentul cel mai greu al istoriei noastre.
  • A fost una dintre putinele stavile in calea masurilor antievreiesti ale regimului Ion Antonescu. In 1993, Statul Israel și Institutul Yad Vashem i-au conferit post-mortem Titlul și Medalia Dreaptă Între Popoare pentru activitatea sa de salvare a evreilor prigoniți.
  • A educat-o in spiritul datoriilor sale fata de tara pe Principesa Margareta. Iar Principesa Margareta va fi, cu cinste, urmatoarea mare  regina  a  României.

[Totul devenea mai limpede în prezența ei]

· 1 commentaire ·

“Întotdeauna și-a găsit timp să ne învețe, cu răbdare iubitoare, când împrejurările erau dure sau dificile și, dintr-o dată, totul devenea mai limpede în prezența ei. Deși nu a fost ocolită de suferință, ea nu s-a lăsat niciodată năpădită de amărăciune, o calitatea pe care fiul ei, tatăl meu, a moștenit-o. Totodată, rolul pe care l-a avut în familie, ajutându-și fiul, Regele Mihai, să-și păstreze buna judecată în momente dificile a fost una dintre cele mai importante comori pe care tatăl meu le-a avut în zilele acelea. De aceea, prezența ei lângâ rege nu poate fi suficient apreciată în cuvinte.

Pentru mine, Regina Elena va rămâne “Amama”, cea pe care am iubit-o și care m-a iubit. Îmi amintesc multe lucruri despre această minunată femeie, dar mai presus de toate îi voi mulțumi pentru faptul că ea a crezut că este posibil, precum în vorbele lui William Blake,

‘Să vezi o lume într-un fir de nisip,
Și un rai într-o floare sălbatică,
Să ții nemărginirea în palma mâinii tale
Și vecia într-o oră’“

(Principesa Margareta a României despre bunica sa, Regina Elena a României; citat preluat de pe blogul Principelui Radu)

Afiș non-electoral

· Laisser un commentaire · 

Imagini preluate de pe blogul Principelui Radu.

Comunități puternice – punți între generații – educație.

Bine țintit, nu vi se pare?

One of the greatest kings that has ever lived

· 4 commentaires ·

« Unul dintre cei mai mari regi care au trăit vreodată » sunt cuvinte folosite fara ezitare de Sir Gavyn Arthur, fost Lord Primar al Londrei in seara zilei de 8 noiembrie 2012. Despre Regele Mihai I al României.

Si mai spune Sir Gavyn:

« Este foarte admirat [in original – very revered] aici. Dupa cum stiti, este Cetatean de Onoare al Londrei si noi credem ca este unul dintre cei mai mari regi care au trăit vreodată. Este un simbol al onestitatii, decentei si al sacrificiului de sine. Un om care, cred eu, a suferit foarte mult pentru tara lui, dar nu s-a plans niciodata si, de aceea, pentru noi simbolizeaza eroismul. »

Filmul omagierii Regelui Mihai la Londra il puteti vedea aici.

Britanicii au omagiat un simbol al onestitatii, decentei si eroismului. Noi tot mai vrem sa traim intr-o republica a minciunii, indecentei si a lasitatii?

Ubi bene, ibi patria

· 16 commentaires ·

Acolo unde este bine, acolo este patria.

Acest dicton e interpretat adesea in cheie joasa: « deviza celor care, pentru avantaje materiale,  pierd sentimentul respectului şi al dragostei de ţară ».

Si totusi…

Acolo unde iti este bine, acolo iti este patria. Cum te-ai putea simti acasa acolo unde iti este rau?

Dar binele si raul sunt interioare, nu exterioare.

Binele creste in inima ta atunci cand oamenii apropiati iti deschid ochii asupra lucrurilor frumoase ale lumii, frumusete pe care nici o rautate efemera nu o mai poate strica.

Binele creste din capacitatea de a admira oamenii dimprejurul tau. Si daca vezi la acesti oameni sentimentul datoriei fata de altii, te simti si tu dator fata de cei care iti daruiesc astfel cel mai important lucru: inceputul unei povesti cu sens.

Nu sunt mândru ca sunt român. Mândria e un fel de a-ti ciopli idoli dupa chipul si asemanarea ta. Nu vreau sa particip la un astfel de cult.

Simt insa ca sunt dator unor oameni foarte diferiti care au crezut si cred intr-un proiect numit România. Acest proiect a fost unul care a creat caractere, modele, povesti de viata pline de miez.

Sunt recunoscator oamenilor care m-au facut om. Cerul lor e si cerul meu, pamantul lor e si pamantul meu.

Si mi-e bine. Nu in fiecare zi.

Acolo unde imi este bine, acolo imi este patria.

Aceste ganduri au fost puse in miscare de un articol al lui Marius despre mandria de a fi roman. Multumesc, frate, si sunt bucuros ca esti un român bun!