Am mai spus (aici si aici) de ce nu cred ca 1 decembrie nu e potrivita ca Zi Nationala. Oricum, nu in dauna zilei de 10 mai (argumente aici, aici, si aici). In orice caz, nu fara Coroană.
Cred însa ca am putea marca, intre 27 noiembrie si 3 decembrie, « Saptamana poporului român ». Cu regret pentru greseli, cu recunostinta pentru eroi si pentru martiri, cu incredere ca putem continua constructia politica si morala a bunilor nostri.
Iata propunerea mea:
27 noiembrie – « Ziua Căintei » – ziua cand ne cerem iertare pentru uciderile, minciunile si furaciunile dintre noi (amintirea mortii profesorului Nicolae Iorga, omorat in padurea de la Strejnic in noaptea de 27 noiembrie 1940)
28 noiembrie – « Ziua deportaților si desțăraților si exilatilor » (amintirea unirii « pe vecie » a Bucovinei cu Regatul Romaniei – 28 noiembrie 1918 ; pomenirea dreptei regine Elena, trecuta la cele vesnice la 28 noiembrie 1982, departe de tara)
29 noiembrie – « Ziua continuitatii si a înnoirii » (pomenirea trecerii la cele vesnice – pe 29 noiembrie 1852, la Palermo, in exil – a istoricului si revolutinarului Nicolae Balcescu, parinte fondator al natiunii moderne, dar si istoricul care ne-a dat Românii supt Mihai-Voievod Viteazul, carte care a inspirat generatii de luptatori pentru unitatea romanilor).
30 noiembrie – « Ziua Martirilor » (Sf. Ap. Andrei, protector al poporului român, a fost martir pentru credinta; sa-i celebram in aceasta zi pe toti romanii care au suferit si au murit pentru credinta lor)
1 decembrie – « Ziua Renasterii, Unirii si Concordiei » (1 decembrie 1918, stil vechi si stil nou:reintoarcerea in Bucuresti a Regelui Ferdinand si a Reginei Maria, dupa ce statul român fusese in pragul disparitiei; Declaratia de la Alba-Iulia, proclamand unirea Transilvaniei cu Regatul României, dar si garantarea drepturilor minoritatilor)
2 decembrie – « Ziua Moldovei » (la 2 decembrie 1917 se proclama Republica Democratica Moldoveneasca, care se va uni cu Regatul României la 27 martie 1918, cand teritoriul neocupat al tarii coincidea cu Moldova). Daca vom uita Basarabia, uitat sa fie numele nostru!
3 decembrie – « Ziua Civismului » (la 3 decembrie 1861 se deschid lucrarile Camerelor Principatelor Unite, care vor vota formarea unui guvern unic la Bucuresti; peste cateva luni va fi adoptat oficial numele România)
DAN GHENEA 
Dan,
Cu riscul de a fi acuzat de superficialitate, imi permit un comentariu inainte de a fi citit link-urile tale cu referire la motivele pentru care 1 decembrie nu ar fi cea mai potrivita zi nationala. Tu propui argumente istorice, eu aduc o perspectiva posibil frivola si obligatoriu coincidenta.
Conform teoriei mele, 10 mai ar fi o coincidentza remarcabila. Pentru ilustrare, Norvegia are ziua nationala pe 17 mai, cel mai adesea cu vreme favorabila pentru manifestari ‘outdoor’, nu doar din categoria ‘impuse’ (parade si defilari), cat mai ales ‘liber alese’, spontane, creative. Anotimpul ii ajuta sa constientizeze si sa catalizeze social evenimentul. De 17 mai, strazile sunt pline (de dimineata pana dupa-amiaza) de femei si barbati imbracati (de buna voie si nesiliti de nimeni) in costume populare nationale. Aproape ca nu e cladire care sa nu aiba arborat drapelul national. Atmosfera e senzationala – mai ales pentru cineva care mai (re)simte contrastul sarbatorii de 23 august de la mijlocul anilor ’80.
Desi mai comercial pusa in valoare, data de 4 iulie a americanilor e de asemenea un exemplu. Nici Franta, cu 14 iulie, nu e pe coordonate distincte. Cateodata ma intreb pana unde merge coincidenta, ca toate aceste tari sunt economic evoluate si au zilele nationale intr-un intervad de plus-minus o luna fata de solstitiul de vara.
Fara prea multa filosofie, din perspectiva atitudinii, mi-as dori o sarbatoare nationala cu oameni iesiti spontan si pasnic pe strazi, prin contrast cu a sta in casa (chiar si sub pretextul de a manca fasole cu ciolan), sau cu a da iama catre gratarele cu mititei de la iarba verde, afara din orase.
Cam atat cu data.
Pe de alta parte, pe lista mea cu prioritati ar fi un alt subiect, schimbarea imnului national.
« Desteapta-te, romane… » imi evoca prostie si adormire sociala perpetue. Este un complex de inferioritate din care, aparent, nici nu facem eforturi (cu exceptiile de rigoare, care doar confirma regula) sa iesim…
Sarbatori placute!
Dragos
Am pus (e adevarat, abia la punctul 8 din 10, si argumentul, deloc frivol, al vremii). De acord si cu schimbarea imnului. Am scris aici ca domnul Plesu i-a zis foarte bine « un mars al dezastrului ».
Multumesc mult pentru comentariul consistent.