Nu e vorba despre trecut. E vorba despre viitor. Cei care îşi zic republicani spun că noi, regaliştii, vrem să ne întoarcem într-un trecut idealizat. Nu e vorba despre trecut. E vorba despre viitor. Ce viitor are republica? Domnilor republicani, ce îmi propuneţi pentru următorii … Continuer la lecture de La Mulţi Ani, România!
Am recitit cartea lui Ivor Porter Mihai I al României. Regele şi ţara.
Mi se pare ca autorul gaseste tonul cel mai potrivit pentru a descrie drama acestui mare rege. Sir Ivor a scris aceasta carte la 92 de ani si a plecat dintre noi anul trecut, la 99 de ani. Se simte ca e un dar facut unui prieten de-o viata. De la un prieten adevarat, nu unul de curte.
Eu unul simt ca Sir Ivor a vrut sa aduca si o marturie curata, fara concesii, despre un om care a incercat si a reusit sa ramana in adevar intr-un secol al marilor minciuni.
Iata o mostra a acestui stil direct, in tuse simple, fara eufemisme si ascunzisuri:
« Mihai a fost crescut intr-un mod grotesc. A stat prea putin cu ambii parinti, in schimb a petrecut o mare parte din copilarie la curtea regala, cu tatal sau teatral, cu amanta acestuia, Elena Lupescu, si camarila lingusitoare si corupta. Principesa Elena se ingrijora insa zadarnic, gandindu-se la influenta nefasta pe care toti acestia ar fi putut-o avea asupra fiului ei. Nu avea de ce: la maturitate, Mihai va ajunge sa adulmece coruptia de la mare distanta si va avea toata viata un dezvoltat simt al datoriei. »
Mai multe citate din carte puteti gasi aici.
Mai pun aici niste randuri care ar trebui sa ne puna pe ganduri. Am avut si avem adevarul in fata. Si totusi nu ne decidem sa actionam in lumina adevarului:
« Când, după un exil impus, i s-a permis să se întoarcă doar pentru câteva zile în patria sa, afost salutat de mulţimi uriaşe la Bucureşti. Le-a spus atunci ceea ce nici un lider comunist n-ar fi îndrăznit să le spună vreodată: «Vă iubesc!». Si, cu toate că guvernele succesive au încercat timp de 44 de ani să discrediteze monarhia, românii l-au crezut. »
Atât experiența mea în sociologie, drept internațional și științe politice*, cât și faptul că am fost binecuvântată să am în moștenirea familiei mele exemplul unor femei excepționale, care au jucat un rol influent în viața publică, au format convingerea mea fermă că femeile trebuie să joace în lumea de astăzi un rol extrem de important.
Străbunica mea, Regina Maria, regina consoartă a României intre 1914 si 1927, rămâne o figură foarte admirată și iubită. Eforturile sale umanitare și diplomatice pentru țara noastră în timpul Primului Război Mondial și ulterior, în 1919, la Conferința de Pace de la Paris, au câștigat aprecierea și afecțiunea întregii lumi .
Predecesoarea ei, Elisabeta, prima regină a României, pe lângă faptul că a fost o regină progresistă, a fost un autor internațional celebru și poetă, fiind cunoscută peste tot în Europa, sub pseudonimul Carmen Sylva. A publicat peste 53 de volume, în șapte limbi europene, a înființat instituții pentru săraci, școli, spitale, cantine, sanatorii, școli de gătit și creșe, a luptat pentru respectarea legilor sanitare.
Bunica mea, regina Elena a României, a jucat un rol luminos, chiar dacă discret, în istoria întunecată a României din secolul 20.[…]. Ea a fost un sprijin constant al forțelor democratice din România în perioada cuprinsă între 1940 și 1947.[…] În fața tiraniei a nazismului, ea a afișat cu hotărâre un caracter puternic, urmărind ceea ce știa a fi drept și bun.[…]
Și astăzi, mama mea, Regina Ana, este o amintire vie că, în fața pericolului, femeile se pregătesc și sunt gata să lupte pentru o cauză nobilă – aceea a libertății și a democrației. Regina Ana a fost locotenent în armata franceză, a luptat în al doilea război mondial conducând o ambulanță, ca asistentă medicală militară, și a fost distinsă cu Croix de Guerre de către Franța pentru serviciul ei.[…]
Capacitatea noastră de a purta de grijă este punctul nostru forte. Ori de câte ori lovește un dezastru, femeile se dovedesc a fi cele in care poti avea încredere pentru a reconstrui rapid și eficient rețelele de resurse necesare pentru ca o comunitate să prospere.[…]
(Principesa Margareta a României – Women’s leadership: Model for 3rd millennium, discurs rostit la al XVI-lea Summit Economic Eurasiatic Marmara, Istanbul, 10 aprilie 2013)
Textul integral original (în limba engleză) îl găsiti pe blogul Principelui Radu – aici.
Astazi este ziua de nastere a ASR Principele Nicolae al României.
Imi permit sa îi scriu pe felicitare si cateva rânduri despre acest nume rar printre domnitorii Ţărilor Române. De fapt, intre domnitorii de dinainte de epoca fanariota exista unul singur care sa-l poarte: Nicolae Alexandru, fiul lui Basarab I . Si al Doamnei Margareta.
A domnit intre 1352 si 1364. In documentele de dinainte de 1359 apare doar cu numele Alexandru. Numele Nicolae il ia atunci cand infiinteaza Mitropolia Ungrovlahiei, la Curtea de Arges, devenind primul voievod ortodox al ŢĂRII ROMÂNEŞTI.
Pe locul fostei mitropolii intemeiate de Nicolae Alexandru, Neagoe Basarab va construi, in 1516-1517, manastirea de la Curtea de Arges, ramasa in memoria colectiva prin legenda mesterului Manole. Biserica va deveni in secolul XX necropola Regilor României.
La Multi Ani, Altetă!
Numele vă leagă, intr-un fel semnificativ, de intemeierea ŢĂRII ROMÂNEŞTI. Sa va ajute Dumnezeu sa-l purtati cu cinste, pentru reîntemeierea Regatului României.
Margareta (Muşata) a fost stramoaşa celei mai stralucite dinastii a evului mediu moldovenesc – spiţa Muşatinilor, neamul lui Petru I, Roman I, Alexandru I (cel Bun), Stefan al III-lea (cel Mare), Bogdan al III-lea (cel Chior), Petru al IV-lea (Rareş).
Muşata era fiica Bogdan I, voievod al Maramuresului si apoi primul voievod al Moldovei independente.
Margareta a României este fiica regelui Mihai I, cel care a recuperat, in 1944, Maramuresul si Moldova de Sus.
Margareta a României s-a nascut chiar pe data proclamarii Regatului (26 martie pe stil nou). Principesa a declarat, de altfel, ca modelul sau politic este regele întemeietor, Carol I.
Numele Margarita inseamna in greceste perlă (mărgăritar). O perlă obisnuită (daca se poate spune vreodata asa ceva despre această minune) se înveleste in splendoare in 4 ani. Va puteti imagina lumina acumulata in 24 de ani?
Atatia ani sunt de cand Principesa Margareta s-a dedicat numai si numai României.
La Mulţi Ani, Alteţă!
Ordinul Coroana României, a fost reînfiintat de Majestatea Sa Regele Mihai la 30 decembrie 2011, ca ordin dinastic (de familie). În fiecare an, la 14 martie, se sărbătorește Ziua Ordinului (la 14 martie 1881, a fost proclamat Regatul României).
Motto-ul Ordinului Coroana României este “Prin noi înșine”.
Prin noi înșine ne putem recapata tara. Încoronata cu insemnele suveranitatii.
Reinfiintarea ordinului la 30 decembrie (data proclamarii republicii sovietice in tara noastra) e semnificativa. Faptul ca ordinul e dinastic, si nu de stat, ne aminteste că institutia numita Coroana României se află inca in exil. Impreuna cu adevarul, demnitatea si suveranitatea.
Pana cand vom da cinstea pe minciună? Pana cand vom trai in Republica Minciunii?
Acum 132 de ani, la 14 martie 1881, Parlamentul a votat transformarea României în regat. La 10 mai Carol I Întemeietorul a dat urmatorul decret:
Condus de mâna lui Dumnezeu si de destinele viteazului si inteleptului popor român, am făcut, in 10/22 Mai 1866, intrarea Noastra in capitala Bucureşti. Vocea poporului Ne-a chemat la domnia tarilor unite Moldova si Ţara Românească prin plebiscitul de la 8/20 aprilie 1866 (in ziua aniversara a nasterii noastre de la 8/20 aprilie 1839) si prin votul dat de Adunarea electiva la 1/13 mai acelasi an.
Asigurând natiunii române, prin constitutiunea de la 30 iulie 1866, libertatile si drepturile sale, Noi am putut trece, in fruntea acestui popor, prin zile de nevoi, invingand toate greutatile, astfel ca, la 1877 Mai 10/22, Corpurile legiuitoare au proclamat independenţa ţării.
Curând apoi Dumnezeu, care singur da victoriile, a condus ostirea noastra peste Dunăre in 17 iulie 1877 si drapelele noastre s-au incununat de lauri la Calafat, Nicopole, Rahova, Smârdan, Grivita, Opanez, si in 28 noiembrie acelasi an prin luarea Plevnei, facând ca vechea vitejie românească sa conacre pe câmpiile Bulgariei votul unanim al Adunarilor.
Sângele generos românesc, vărsat pentru apararea si independenta patriei, a aflat rasplatire in ziua de 14/26 martie 1881. Adunarile legiuitoare, din dorinta de a da statului român, nascut din contopirea principatelor Moldova si Tara Românească, o asigurare mai deplină si o manifestare mai stralucită a individualitatii sale, au proclamat intrarea României intre regatele Europei. [… actul original complet – aici …]
Tocmai v-am aratat actul de nastere al Regatului României, proclamat solemn la 10/22 Mai 1881. Imi arata cineva actul de nastere al republicii?
… dacă un primar ar inlocui aceasta emblemă, desenată de niste politruci fără tară,
cu stema tării noastre.
Dar primarii români tin socoteala steagurilor secuiesti, crezând că apără astfel demnitatea natională.
Daca institutiile publice continuă sa afiseze acea insigna a lipsei noastre de suveranitate, sa incepem noi sa afisam, la casele noastre, stema singurei Românii demne care a existat vreodată.
Am vazut un film despre restaurarea castelului de la Săvârșin (filmul aici). Fotografia alaturata (preluata de pe blogul Principelui Radu) e o buna metaforă pentru modul in care monarhia constitutionala ar putea scoate din casa noastra molozul comunist. In film se vorbeste despre castel ca despre o cladire bolnava, imbolnavita in buna masura chiar de « tratamentul » aplicat de republică memoriei suveranitatii nationale.
Rezultatul celor cinci ani de restaurare este, dupa parerea Regelui, « o casă primitoare, civilizata, fără ascunzisuri ».
Când va deveni si România o casă primitoare, civilizată, fără ascunzisuri?
Am mai spus (aici si aici) de ce nu cred ca 1 decembrie nu e potrivita ca Zi Nationala. Oricum, nu in dauna zilei de 10 mai (argumente aici, aici, si aici). In orice caz, nu fara Coroană.
Cred însa ca am putea marca, intre 27 noiembrie si 3 decembrie, « Saptamana poporului român ». Cu regret pentru greseli, cu recunostinta pentru eroi si pentru martiri, cu incredere ca putem continua constructia politica si morala a bunilor nostri.
Iata propunerea mea:
27 noiembrie – « Ziua Căintei » – ziua cand ne cerem iertare pentru uciderile, minciunile si furaciunile dintre noi (amintirea mortii profesorului Nicolae Iorga, omorat in padurea de la Strejnic in noaptea de 27 noiembrie 1940)
28 noiembrie – « Ziua deportaților si desțăraților si exilatilor » (amintirea unirii « pe vecie » a Bucovinei cu Regatul Romaniei – 28 noiembrie 1918 ; pomenirea dreptei regine Elena, trecuta la cele vesnice la 28 noiembrie 1982, departe de tara)
29 noiembrie – « Ziua continuitatii si a înnoirii » (pomenirea trecerii la cele vesnice – pe 29 noiembrie 1852, la Palermo, in exil – a istoricului si revolutinarului Nicolae Balcescu, parinte fondator al natiunii moderne, dar si istoricul care ne-a dat Românii supt Mihai-Voievod Viteazul, carte care a inspirat generatii de luptatori pentru unitatea romanilor).
30 noiembrie – « Ziua Martirilor » (Sf. Ap. Andrei, protector al poporului român, a fost martir pentru credinta; sa-i celebram in aceasta zi pe toti romanii care au suferit si au murit pentru credinta lor)
1 decembrie – « Ziua Renasterii, Unirii si Concordiei » (1 decembrie 1918, stil vechi si stil nou:reintoarcerea in Bucuresti a Regelui Ferdinand si a Reginei Maria, dupa ce statul român fusese in pragul disparitiei; Declaratia de la Alba-Iulia, proclamand unirea Transilvaniei cu Regatul României, dar si garantarea drepturilor minoritatilor)
2 decembrie – « Ziua Moldovei » (la 2 decembrie 1917 se proclama Republica Democratica Moldoveneasca, care se va uni cu Regatul României la 27 martie 1918, cand teritoriul neocupat al tarii coincidea cu Moldova). Daca vom uita Basarabia, uitat sa fie numele nostru!
3 decembrie – « Ziua Civismului » (la 3 decembrie 1861 se deschid lucrarile Camerelor Principatelor Unite, care vor vota formarea unui guvern unic la Bucuresti; peste cateva luni va fi adoptat oficial numele România)
DAN GHENEA 