Étiquette : recunostinta

Găsite într-un calendar


A spune că îngerii nu există pentru că nu se văd e la fel de neinteligent cu a spune că plantele nu există pentru că nu răspund la «bună ziua»

(Andrei Pleşu)

Şoapta adevărului, simpla, sfânta şoaptă a adevărului… ce puţini o aud. Şi tu, care alergi toată viaţa pe căi ce nu sunt ale tale, şi tu ai putea s-o auzi, căci e în toate inimile, dar n-o auzi de zgomotul paşilor tăi.

(Alexandru Vlahuţă)

Fără a ne da prea mare osteneală, am putea găsi defecte tuturor. Cu puţină osteneală, le-am putea găsi şi calităţi.

(Vladimir Ghika)

Binecuvântaţi sunt cei ce pot dărui fără să-şi amintească şi pot primi fără să uite.

(Elisabeta Bibescu)

 

Cuvinte RUPTE: Mironosiţă


RUPTE e un acronim pentru răsturnate, uzate, părăsite, trădate, expulzate. Rupte de sensul lor originar.

Mironosițe = femei evlavioase, purtătoare de mir, cari se duseră la mormântul lui Isus spre a-i unge trupul de pe cruce, dar cărora îngerul le vesti învierea Domnului: săptămâna mironosițelor, a doua săptămână după Paști.

Acesta e sensul originar. Între timp au devenit mult mai folosite sensurile peiorative – a simula smerenia, nevinovăţia, evlavia – în expresii ca « a face pe mironosiţa ». În ultima vreme chiar şi sensurile peiorative au luat-o razna şi nu mai au niciun raport cu cuvântul originar.

Exemplu de pe un blog « feminin »: « Urasc mironositele. Alea care rad ca proastele dupa prima gura de Cuba Libre sau dupa primul fum dintr-o tigara mai speciala.Alea al caror zambet e proportional ca dimensiuni cu numarul barbatilor din camera.  Alea care simt nevoia sa isi reafirme feminitatea la orice colt de strada, impiedicandu-se si scrantindu-si glezna gratios. »

E clar că aici nu mai avem un raport, fie şi negativ, cu sensul originar. Mironosiţă  devine un coş de gunoi pentru tot ce nu-i place « autoarei ». Dar cred că alegerea « coşului de gunoi » nu e întâmplătoare. Mironosiţele erau purtătoare ale unor virtuţi – fidelitate, curaj, recunoştinţă – care nu mai sunt la modă în anumite cercuri « emancipate ».

Un articol frumos (de fapt, în bună măsură, o citare a unui text despre mironosiţe al Părintelui Arsenie Boca), intitulat Femeile iubirii, puteţi citi pe anomismia (aici).

[Binecuvântat fie poporul român]


Atotputernice şi veşnic Dumnezeu,

Ne amintim în această zi, cu inima plină de recunostinţă, de lucrarea neostoită săvârşită cu statornică demnitate şi dăruire de Regele Mihai în slujba României.

Binecuvântat fie poporul român şi suveranul său, în această generaţie, în cele viitoare şi în vecii vecilor! Amin.

(din rugaciunea rostita de Capelanul Ordinului Regal Victorian la sarbatorirea Regelui Mihai la Londra, pe 8 noiembrie 2012)

Puteti vedea aici filmul relizat de Marilena Rotaru cu ocazia festivitatilor de la Londra dedicate Regelui Mihai.

La Multi Ani, popor român!


Am mai spus (aici si aici)  de ce nu cred ca 1 decembrie nu e potrivita ca Zi Nationala. Oricum, nu in dauna zilei de 10 mai (argumente aici, aici, si aici). In orice caz, nu fara Coroană.

Cred însa ca am putea marca, intre 27 noiembrie si 3 decembrie, « Saptamana poporului român ». Cu regret pentru greseli, cu recunostinta pentru eroi si pentru martiri, cu incredere ca putem continua constructia politica si morala a bunilor nostri.

Iata propunerea mea:

27 noiembrie – « Ziua Căintei » – ziua cand ne cerem iertare pentru uciderile, minciunile si furaciunile dintre noi (amintirea mortii profesorului Nicolae Iorga, omorat in padurea de la Strejnic in noaptea de 27 noiembrie 1940)

28 noiembrie – « Ziua deportaților si desțăraților si exilatilor » (amintirea unirii « pe vecie » a Bucovinei cu Regatul Romaniei – 28 noiembrie 1918 ; pomenirea dreptei regine Elena, trecuta la cele vesnice la 28 noiembrie 1982, departe de tara)

29 noiembrie – « Ziua continuitatii si a înnoirii » (pomenirea trecerii la cele vesnice – pe 29 noiembrie 1852, la Palermo, in exil – a istoricului si revolutinarului Nicolae Balcescu, parinte fondator al natiunii moderne, dar si istoricul care ne-a dat Românii supt Mihai-Voievod Viteazul, carte care a inspirat generatii de luptatori pentru unitatea romanilor).

30 noiembrie – « Ziua Martirilor » (Sf. Ap. Andrei, protector al poporului român, a fost martir pentru credinta; sa-i celebram in aceasta zi pe toti romanii care au suferit si au murit pentru credinta lor)

1 decembrie – « Ziua Renasterii, Unirii si Concordiei » (1 decembrie 1918, stil vechi si stil nou:reintoarcerea in Bucuresti a Regelui Ferdinand si a Reginei Maria, dupa ce statul român fusese in pragul disparitiei; Declaratia de la Alba-Iulia, proclamand unirea Transilvaniei cu Regatul României, dar si garantarea drepturilor minoritatilor)

2 decembrie – « Ziua Moldovei » (la 2 decembrie 1917 se proclama Republica Democratica Moldoveneasca, care se va uni cu Regatul României la 27 martie 1918, cand teritoriul neocupat al tarii coincidea cu Moldova). Daca vom uita Basarabia, uitat sa fie numele nostru!

3 decembrie – « Ziua Civismului » (la 3 decembrie 1861 se deschid lucrarile Camerelor Principatelor Unite, care vor vota formarea unui guvern unic la Bucuresti; peste cateva luni va fi adoptat oficial numele România)

In memoriam Vlad Voiculescu


Sunt 11 ani de cand nu mai e printre noi. A fost si ramane pentru cei care l-au cunoscut Medic, Profesor si Om.

Institutul de boli cerebro-vasculare din Bucuresti ii poarta numele. Am pus poate prea devreme aceasta piatra a amintirii reci peste generozitatea radianta a Profesorului.

Nu mi-a fost profesor, mi-a fost medic. Si este principalul motiv pentru care sunt medic.

Appassionata e o piesa potrivita pentru a-l evoca pe omul care a trait pentru oameni.