Étiquette : parlament

Scrisoare deschisă pentru deputatul meu


Pentru prima data am ocazia sa votez pozitiv. Se întâmplă ca in colegiul in care votez sa candideze pentru Camera Deputatilor domnul academician Dinu C. Giurescu. Aproape sigur ca va fi ales, indraznesc sa ii adresez o scrisoare deschisa, sperand ca vor fi suficient de multi alegatori care sa-i ceara acelasi lucru, iar domnia sa sa dea glas in Parlamentul Romaniei acestei dorinte.

Domnule Profesor,

In calitate de reprezentant al natiunii, va rog sa propuneti Parlamentului României

  • să constate nulitatea actului de proclamare a Republicii Populare Române in sedinta extraordinara din 30 decembrie 1947;
  • să constate caracterul nelegitim al constitutiilor din perioada 1948 – 1989;
  • să constate ca admiterea punctelor precedente implica faptul ca legea fundamentala a României democratice trebuia adoptata prin revizuirea Constitutiei din 1923.

Avand in vedere cele de mai sus, va rog sa propuneti ca Parlamentul ales la 9 decembrie sa devina Adunare Constituanta si sa ia ca baza Constitutia din 1923, iar România sa ramâna regat, daca reprezentantii poporului nu vor decide, cu majoritatea calificata ceruta de Constitutia din 1923, trecerea la o alta forma de guvernamant.

Pentru Senat, voi da, ca de obicei, un vot negativ – adica il voi vota pe candidatul formatiunii cate il poate matura de la putere pe presedintele al carui nume nu merita sa fie pomenit.

La Multi Ani, popor român!


Am mai spus (aici si aici)  de ce nu cred ca 1 decembrie nu e potrivita ca Zi Nationala. Oricum, nu in dauna zilei de 10 mai (argumente aici, aici, si aici). In orice caz, nu fara Coroană.

Cred însa ca am putea marca, intre 27 noiembrie si 3 decembrie, « Saptamana poporului român ». Cu regret pentru greseli, cu recunostinta pentru eroi si pentru martiri, cu incredere ca putem continua constructia politica si morala a bunilor nostri.

Iata propunerea mea:

27 noiembrie – « Ziua Căintei » – ziua cand ne cerem iertare pentru uciderile, minciunile si furaciunile dintre noi (amintirea mortii profesorului Nicolae Iorga, omorat in padurea de la Strejnic in noaptea de 27 noiembrie 1940)

28 noiembrie – « Ziua deportaților si desțăraților si exilatilor » (amintirea unirii « pe vecie » a Bucovinei cu Regatul Romaniei – 28 noiembrie 1918 ; pomenirea dreptei regine Elena, trecuta la cele vesnice la 28 noiembrie 1982, departe de tara)

29 noiembrie – « Ziua continuitatii si a înnoirii » (pomenirea trecerii la cele vesnice – pe 29 noiembrie 1852, la Palermo, in exil – a istoricului si revolutinarului Nicolae Balcescu, parinte fondator al natiunii moderne, dar si istoricul care ne-a dat Românii supt Mihai-Voievod Viteazul, carte care a inspirat generatii de luptatori pentru unitatea romanilor).

30 noiembrie – « Ziua Martirilor » (Sf. Ap. Andrei, protector al poporului român, a fost martir pentru credinta; sa-i celebram in aceasta zi pe toti romanii care au suferit si au murit pentru credinta lor)

1 decembrie – « Ziua Renasterii, Unirii si Concordiei » (1 decembrie 1918, stil vechi si stil nou:reintoarcerea in Bucuresti a Regelui Ferdinand si a Reginei Maria, dupa ce statul român fusese in pragul disparitiei; Declaratia de la Alba-Iulia, proclamand unirea Transilvaniei cu Regatul României, dar si garantarea drepturilor minoritatilor)

2 decembrie – « Ziua Moldovei » (la 2 decembrie 1917 se proclama Republica Democratica Moldoveneasca, care se va uni cu Regatul României la 27 martie 1918, cand teritoriul neocupat al tarii coincidea cu Moldova). Daca vom uita Basarabia, uitat sa fie numele nostru!

3 decembrie – « Ziua Civismului » (la 3 decembrie 1861 se deschid lucrarile Camerelor Principatelor Unite, care vor vota formarea unui guvern unic la Bucuresti; peste cateva luni va fi adoptat oficial numele România)

Republica se naşte violent


Nasterea republicilor europene:

1. Republica Franceza (1792) – instaurata prin terorism de stat

2. Republica Portugheza (1910) – instaurata prin asasinat politic, urmat de lovitura de stat

3. Republica Finlanda (1919) – proclamata de Parlament

4. Republica Italiana (1946) – proclamata prin referendum

5. Republica Cehoslovaca – proclamata prin intermediul unor adunari populare reprezentative, in conditiile destramarii Imperiului Austro-Ungar.

Practic, singurele republici europene proclamate democratic, in conditii de pace, sunt Finlanda si Italia (Tarile Baltice si Polonia (1918-1920) se declara republici in cursul razboaielor de eliberare; Elvetia e o confederatie – dar chiar si Elvetia adopta forma republicana actuala in 1848, in urma unui razboi civil intre cantoanele catolice si cele protestante -; Germania, Austria si Rusia (1917-1919) sunt transformate in republici pe fondul anarhiei de dupa prabusirea imperiilor respective; Iugoslavia si Bulgaria (1945-1946) organizeaza referendumuri pentru abolirea monarhiei controlate de guvernele comuniste, Ungaria(1946) si România (1947) sunt proclamate republici de parlamente iesite din alegeri fraudate; in Grecia (1967), monarhia constitutionala este inlaturata de dictatura coloneilor).

Italia era in mintea mea un exemplu de republica nascuta legitim. De Ziua Nationala a Italiei (2 iunie), mi s-a clatinat serios aceasta convingere. In primul rand, e ciudat sa alegi ca zi nationala o zi in care s-a votat atat de divizat: in Sud a castigat monarhia cu 63%, in Nord a castigat republica (66%). In al doilea rand, voturile victoriei au fost aduse in mod clar de comunisti si fascisti – probabil mai mult de jumatate din voturile republicane. In al treilea rand, Nordul era in buna masura controlat de militiile comuniste. In fine, Inalta Curte de Casatie ar fi trebuit sa dea rezultatul pe 18 iunie, dupa analizarea tuturor contestatiilor; nerespectand procedura stabilita, guvernul proclama republica pe 12 iunie, pretextand riscul de razboi civil. Tehnic vorbind, a fost o lovitura de stat.

2 Mai şi 24 Ianuarie


Nu stiam, pana azi, ca satul dobrogean 2 Mai a fost denumit astfel in amintirea unui eveniment din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza.

În 1878 Mihail Kogălniceanu a înfiinţat în acel loc satul „Două Mai” „în amintirea loviturii de stat de la 2 mai 1864, prin care Parlamentul României a fost dizolvat de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, deoarece se împotrivea Legii rurale”.

Incepand cu 2 mai 1864, Cuza a rupt pactul constitutional si national care il adusese la putere, instituind un regim autoritar. In mai putin de 2 ani a fost inlaturat de la putere de catre o alianta intre conservatori si liberali; a fost numita « monstruoasa coalitie » pentru ca ar fi fost de negandit o asemenea alaturare in alte conditii. Singurul obiectiv al acestei coalitii era « Jos tiranul ». Strict vorbind, incepand cu 23 februarie 1865 asta era domnitorul: un tiran, adica un conducator care nu mai guverneza in limitele unui mandat, ci conform vointei proprii.

Cuza a platit pentru erorile sale, dar nu au fost uitate meritele sale. E drept ca si el a stiut sa invete din aceste erori: a acceptat ca definitiva iesirea din politica (si intrarea in istorie). In 1870, la 4 ani dupa abdicare si plecarea in exil, este ales, in lipsa, deputat de Mehedinti si mandatul sau este validat, dar fostul domn refuza sa revina in tara pentru a nu tulbura linistea politica a tanarului stat condus de domnitorul Carol.

In 1878, Mihail Kogalniceanu se afla  alaturi  de domnitorul Carol in vizita in Dobrogea recent alipita Romaniei; Kogalniceanu era tocmai primul-ministru al lui Cuza de la 2 mai 1864 si cel care a fost principalul artizan al Legii Rurale pentru care domnul si-a asumat greaua raspundere a dizolvarii Parlamentului.

Alexandru Ioan I – 7 ani de domnie, 6 remarcabili (anii care au pus bazele statului român modern), 1 an de tiranie si umbra relatiei adulterine in vazul lumii cu Maria Obrenovici. A platit pentru erori si a ramas o figura luminoasa in memoria colectiva.

Alte timpuri, alti oameni!

Mihai I cel Loial


Stiu ca supranumele « cel Loial » i-a fost deja dat si bunicului sau, Ferdinand I, intr-un moment in care acesta a fost silit sa aleaga intre familia sa  (Casa Imperiala si Regala de Hohenzollern) si tara careia ii jurase credinta ca rege constitutional. Numele i-a fost sters din cartea Casei de Hohenzollern pentru a intra in cartea de istorie a Romaniei ca Ferdinand Întregitorul. Dar asta s-a intamplat dupa ce a stat alaturi de poporul sau cand izbanda era doar o speranta impotriva unor sorti potrivnici.

Pentru cei trei ani de incercari, in care a stat neclintit alaturi de poporul sau, Ferdinand I a binemeritat calificativul de Loial. Dar cred ca nu s-ar supara daca i-am acorda acelasi titlu si nepotului sau pentru cei peste 70 de ani de traversare a desertului, cu credinta neabatuta in datoria sa de Rege al României.

Si ce ar fi daca, asemenea bunicului sau, ar putea primi si un al doilea supranume – Mihai I Reîntemeietorul ?