Se rupe noaptea-n electrice lumini
Neobosit arzând fără căldură
Şi-n ochi nu lasă niciun pic de zgură
Să-l speli în lacrima de care-anini
De pe roua norilor
Si din Poarta Florilor
Scutura-si-ar sfintii
Prafu-mbracamintii,
Ploaie de lumina
Intr-o zi senina,
Alba racorire
Mai presus de fire,
Dulce mangaiere
Peste rani
Vom cere…
Michael King. Asa l-au cunoscut angajatii de la Learjet. Au crezut ca « Rege » e numele de familie. Nu-si puteau imagina ca omul acesta tacut si priceput este chiar nepotul acelei « Queen of Romania » care ramasese in memoria americanilor (si chiar in replici hollywoodiene) ca o ilustrare perfecta a stralucirii regale.
Dar « Regele » era chiar Rege. Cu R mare. Venind din istoria mare. Unde daduse dovada de curaj si pricepere. Intr-un ceas greu al istoriei tarii sale, fusese nevoie sa recurga la aceste calitati personale pentru a repara ce mai putea fi reparat din ceea ce stricasera tatal sau (care avusese pricepere, dar nu avusese destul curaj) si Maresalul Antonescu (care avusese curaj, dar nu avusese suficienta pricepere, nici militara, nici politica).
Michael King a fost pilot de incercare. Pilot de incercare pentru o companie care inova in aviatie. Asa ca aveai nevoie de curaj pentru a te urca in avion…
Voir l’article original 42 mots de plus
Cristiano Ronaldo a calificat echipa de fotbal Portugaliei la Campionatul Mondial. Am urmarit cu placere meciul de la Stockholm in care cele doua echipe si-au pus in valoare vedetele (Zlatan Ibrahimovici la suedezi, Cristano Ronaldo la portughezi).
Ronaldo a marcat trei goluri, dar putea marca si cinci. Zlatan Ibrahimovici l-a aplaudat la golul trei, impreuna cu intreg stadionul. Si atunci mi-am dat seama de ce nu avusesem niciun chef sa sper ca Romania se va califica (de fapt, cred ca mi-era chiar putin frica de ipoteza ca echipa lui Piturca s-ar putea califica, prin cine stie ce accident bizar!).
1. Pentru ca asa-zisa echipa reprezentativa e intr-adevar reprezentativa doar pentru un grup de oameni care ne vand ca fotbal o afacere urat mirositoare.
2. Pentru ca echipa incropita de federatia de pseudofotbal e folosita pentru a crea momente de falsa de solidaritate nationala.
3. Pentru ca o victorie ar fi confirmat nefericita mentalitate « totul pentru rezultat ». Nu vreau sa urmaresc 90 de minute de antijoc si sa ma entuziasmez pentru un 0-0 care « ne tine in cursa pentru pentru calificare »
4. Si, cel mai important, pentru ca vreau sa apuc ziua in care stadionul va aplauda un gol frumos al adversarului. Sau macar sa nu il fluiere pe un jucator al echipei proprii atunci cand are o zi mai proasta. Asa cum a patit Bogdan Stancu pe Arena Nationala ieri (desi, culmea, a fost singurul dintre romani care a marcat in cele 180 de minute cu grecii).
Asa ca e mai bine ca nu e român Cristiano Ronaldo. Desi, daca ar fi fost, nu avea mari sanse sa prinda nationala.
« Voci joase de barbati, strigate de femei disperate, sunete de impuscaturi, declaratii de iubire, toate au ramas in capul meu, nedescifrate, razletite, dar atat de intime, de parca ar fi fost un vis pe care l-am visat doar eu. Aceste imagini mi-au ramas in memorie, undeva foarte adanc si sigur, pe cand altele, poate mai importante ca eveniment, au pierit. Teatrul Radiofonic de luni, la 7 seara, este unul din miturile fondatoare a personalitatii mele, la care ma intorc de cate ori ma intreb de unde vin si unde am ajuns »
Nu am scris eu randurile de mai sus, dar ma regasesc perfect in ele. Si ii multumesc Dianei Guja (al carei frumos text il gasiti aici) ca nu m-a lasat sa uit de ziua acestui bun prieten: Radio România implineste azi 85 de ani.
Pe langa serile de teatru radiofonic au mai fost si atatea seri magice cu Orchestra Nationala Radio! La Multi Ani si acestei mereu frumoase doamne!
Aflu ca am pus aici 1000 de postari. Va multumesc si pentru provocari si pentru sustinere.
Cea mai veche postare – Specii in pericol? – aici. La aceasta postare am primit si cel mai scurt comentariu : » 
» (citare integrala).
Cel mai citit text a fost din seria Admiratii (pe care o voi relua, dupa o pauza cam lunga). Are un titlu inselator – Volumul aproximativ al butoiului.
Textul cel mai citit intr-o singura zi – Regalitatea la feminin: exemplul unor femei exceptionale
Dar nu-mi plac in mod particular recordurile. Prefer aurita cale de mijloc (aurea mediocritas!)
Republica lor (a celor 1000 de moscoviti) se bazeaza pe minciuna, furt, crima. Republica « noastra » (a celor 20 de milioane de sclavi ai statului) este o republica a fricii, a rusinii si a ignorantei. Sa le-o lasam nepotilor celor 1000 si sa redevenim cetateni ai Regatului României, nu prizonieri ai republicii minciunii. Dati mai departe mesajul pentru marsul din 10 noiembrie.
Primele mari republici moderne (Statele Unite ale Americii – între 1776 şi 1783 – şi Prima Republică Franceză – în 1792) s-au constituit sub acel principiu iluminist al « suveranităţii naţionale », care afirma că « fiecare popor este liber să-şi aleagă singur forma de guvernământ ».
Cu toate acestea, în Constituţia pe care am înţeles să o realizăm după recăpătarea libertăţii (1990), s-a decis că: « Dispoziţiile prezentei Constituţii privind [….] forma republicană de guvernământ [….] nu pot forma obiectul revizuirii » (art.152). Prin acest text, « reprezentanţii » noştri au decis că «nici pentru următorii 3500 de ani românii nu au dreptul sa schimbe forma republicană de guvernământ, indiferent cât de mult şi-ar dori (această schimbare)».
Deşi motivaţiile politice ale acestei prevederi le pot înţelege, îmi scapă altceva: baza filosofică pe care se întemeiază această Republică. Din moment ce nu « se revendică » din principiile iluministe (incluzând alegerea formei de guvernământ), atunci de unde vine…
Voir l’article original 199 mots de plus
Detalii aici
DAN GHENEA 