… în Noua Zeelandă
Vremea e frumoasă și… e toamnă. Martie pentru ei înseamnă sfârșitul verii și frunze galbene.
………………………………………
Vântul începe să bată cu putere și aduce și transformă norii. Vedem o bucată de deal cu fân netăiat și gândul mă duce la Van Gogh.
Despre perlele albastre, pinguinii albastri si despre vizitatea Antarcticii, cu numai 23 $ si experimentand furtuni fara riscuri, puteti afla mai multe urmarind Aventurile a doi părinți și trei copii pe patru continente!
Ieri am urmarit finala openului galez. In pauze am scris cateva articole.
Cu idei de diverse culori si venind din unghiuri diverse, uneori surprinzatoare. Chiar si pentru mine.
Sper sa va placa, macar atat cat mi-a placut mie finala.
Episodul 9 din Psihiatria 201 aici
A treia viata a cuvantului empatie aici
Nocebo aici
Republicanii paşoptişti au adus prințul străin aici
« Aşa e, singurătatea nu e o binefacere. Ea îţi cere mereu sacrificii. Nu se satură niciodată să-ţi pretindă. Si chiar în forma ei necesară are ceva pervers: fiindcă îţi ia înainte de a-ţi dărui. Or, aşa ceva riscă să facă din tine un om de gradul doi, dacă nu găseşti înlăuntrul tău destulă dragoste care să te apere de pericolul închistării, încât îl înţeleg foarte bine pe Diogene. Ceea ce face el nu e , după părerea mea, un capriciu. El are nevoie şi de butoiul său şi de piaţa publică, deoarece are 
nevoie şi de sine şi de lume. Si nu pe rând, ci în acelaşi timp. Într-o formă simplă, atât de simplă încât unii nici n-o inţeleg. Diogene ne atrage atenţia că adevărata cunoaştere de sine nu are loc în afara lumii, ci în mijlocul ei, nu e o renuntare la viaţă, ci o încordată căutare a izvoarelor ei. Unde să-şi ducă butoiul? Într-un deşert? Ce sens ar avea un butoi gol într-un deşert? În schimb, într-o piaţă publică vorbele « caut un om » se lămuresc brusc. Omul la care se referă Diogene se afla înlăuntrul celui care-l caută! Numai amatorii de anecdote, care se opresc la amănunte, la faptul ca Diogene umblă ziua in amiaza mare cu felinarul aprins şi locuieşte într-un butoi, văd în el un extravagant, un original sau un înţelept nu tocmai zdravăn la minte, în loc să observe ce tâlc au ciudăţeniile lui: că drumul spre adevărul nostru cel mai adanc, unde pâlpâie lumina vieţii noastre, e la fel de anevoios ca drumul unui mistic spre Dumnezeu »
(Octavian Paler – Viata ca o coridă)
Nu-mi amintesc să fi invidiat pe cineva vreodată. Nu înseamnă ca nu au existat asemenea situaţii. Pur şi simplu nu mi-au rămas în memorie.
În schimb, port cu mine o listă lungă, şi care nu încetează să crească, de oameni care mi-au trezit admiraţia, uneori pentru un scurt moment, adesea însă pe toată durata (încă nedeterminată) a funcţionării memoriei mele. Dar chiar şi atunci când a fost vorba de un moment, omul-care-a-strălucit-acolo-o-clipă rămâne pentru de mine în primul rând aşa cum a fost atunci.
Această mirare asupra puterii şi fragilităţii oamenilor e, pentru mine, o bucată din pâinea cotidiană. Şi voi începe povestile chiar cu nişte pâini calde…
» – Asertiv? Ce inseamnă asertiv?
– Adică să nu ataci persoana, să ataci problema. «
Le-am văzut cu coada ochiului pe cele două tinere angajate ale unei multinationale, iesite la o tigară. Urechea mea a inregistrat mai intai stridenta verbului « a ataca », aflat atat de aproape de « asertiv ».
Definitie
Asertivitate = Caracteristică a unei persoane care îşi exprimă cu uşurinţă punctul de vedere şi interesele, fără a le nega pe ale celorlalţi.
Atacul intră în definitia agresivitătii. In mediile dominate de ideea de competitie se propagă notiunea de « agresivitate buna », iar uneori asertivitatea este subsumata acestei categorii. De fapt, asertivitatea este o categorie fundamental diferita, o aurită cale de mijloc intre agresivitate si pasivitate.
Al doilea lucru ce mi-a atres atentia a fost banalizatul « sa ataci problema ». Cuvantul atac are o origine militara, desemnand actiunea de distrugere sau capturare a unei forte umane. Este un eufemism sa spui ca ataci « o pozitie fortificata » – de fapt ataci oamenii din spatele acelei fortificatii. In aceste conditii e greu sa spui ca ataci doar « problema », nu si persoanele.
Ceea ce retinuse tanara (foarte sigura pe ea, mi s-a parut) in legatura cu « persoana » si « problema », facea parte, probabil, dintr-un curs de comunicare sau de rezolvare a conflictelor – paragraful despre feedback-ul constructiv (centrat pe problema, nu pe persoana, specific, nu global, deschizand campul solutiilor, nu cautand vinovati).
« Of physiology from top to toe I sing,
Not physiognomy alone nor brain alone is worthy for the Muse […] »
(Walt Whitman – Leaves of Grass, 1855)
Whitman foloseste cuvantul fiziologie, in poemul Inscriptii, intr-un sens pe care il dobandise doar de cateva decenii in lumea stiintifica (=studiul functiilor organismelor vii). Nu e de mirare faptul ca autorul american, un apostol al modernismului, foloseste termeni stiintifici in poemele sale. M-a izbit insa ascensiunea rapida a noului sens al cuvantului (nasit de J.C. Reil in 1795); in paralel acceptiunea veche a termenului (=tipologia trasaturilor de caracter sau tipologia unor comportamente sociale) este in declin – in epoca despre care vorbim, doar Balzac mai pune cuvantul vechi intr-un titlu (Physiologie du mariage).
Unul dintre elementele cheie ale fiziologiei umane sunt emotiile. Orice emotie contine o reactie fizica. Orice reactie fizica include o emotie.
Am ajuns sa traim o epoca in care emotiile sunt vazute ca perturbatoare; am vrea sa nu ne deranjeze din treaba, sa fie dresate, domesticite.
Dar ca sa domesticesti aceste animale care au fost contemporane cu dinozaurii trebuie sa le vorbesti limba. Ori, tot mai multi dintre noi sunt alexitimici ( = nu stiu sa « citeasca » emotii). Sau, cu o expresie care suna cool in engleza sunt emotion illiterates (= analfabeti emotional).
op. 6 « Fata cu cercel de perlă »
În Delft albastrul doarme-n sosiere,/ Iar dimineaţa e umbrit sub pleoape/ De fată-n casă cu ruban în ape,/ Ce va găti la prânz heringi cu bere.//
Ăst timp, într-o lumină verde-aproape,/ Doamna citeşte, palidă-n plăcere/ Amestecată cu un strop de fiere/ Din sevă de iubiri şi vise şchioape//
Meşterul caută cheia unei pânze/ În care roşul încă nu se-arată,/ Închis în Ioan ca pulbere de roze.// O coşenilă-ntinde-ncet pe buze./ Doar el o va vedea aşa vreodată./ Carmin va fi deasupra, ca la Muze//
« Tragedia omului modern nu este ca stie din ce in ce mai putin despre intelesul vietii sale, ci ca asta il deranjeaza din ce in ce mai putin » (Vaclav Havel)
« Viata este darul lui Dumnezeu pentru tine. Felul in care iti traiesti viata este darul tau pentru Dumnezeu. »
(Citite in Absurdistan – o tragedie cu iesire la mare de Dorin Tudoran)
Studiu de caz
No comment.
In afara de o salutare cordiala pentru autorul blogului http://radupress.wordpress.com/
Expert e cineva care a invatat prin experienta. Cineva care a vazut 50 de cazuri similare va identifica, probabil usor, al 51-lea element al seriei. Expertiza poate fi foarte precisa asupra unor situatii statice, incheiate. In medicina, de exemplu, experienta ajuta mai mult in stabilirea unui diagnostic decat in formularea unui prognostic privind evolutia in viitor a bolii la persoana respectiva.
In zilele noastre grabite, tot mai multi isi inchipuie ca a solicita unui expert sau unui grup de experti sa formuleze o solutie pentru o problema noua si cu o dinamica rapida e abordarea ideala, daca ti-o poti permite. Expertii onesti ar trebui sa avertizeze din start: noi stim doar lucruri care s-au intamplat deja; cauze identice vor produce efecte identice, asa ca va putem avertiza ferm asupra catorva lucruri pe care SA NU le faceti, pentru a evita repetarea unor erori deja cunoscute. Cat priveste prognozele, ele sunt un amestec de logica, analogii, metafore si gut-feeling.
Acum aproape doua decenii, 20 de experti in politica internationala si 20 de australieni obisnuiti au fost rugati sa completeze un chestionar despre 5 evenimente politice in desfasurare; obiectivul era sa formuleze un scenariu care sa prezica evolutia acelor evenimente in urmatoarele 3 saptamani. Grupul de oameni de pe strada a formulat 52 de scenarii considerate a fi fost suficient de apropiate de ceea ce s-a petrecut in realitate (dinr-un maxim de 100); grupul de experti a produs doar 40 de scenarii adecvate.
Daca vreti sa aflati ce s-a petrecut ieri, intrebati un expert. Daca vreti sa stiti ce va fi maine, intrebati un copil.
(Parte din Joc)
DAN GHENEA 