Sex  de calitate?  Din ce in ce mai des auzim aceasta formula cu iz comercial. Putem masura calitatea apei pe care o bem pentru ca am stabilit mai intai ce elemente ar trebui sa contina apa potabila si, mai ales, ce elemente nocive nu trebuie sa contina. A bea apa inseamna in primul rand satisfacerea unei nevoi fiziologice. Deja daca vorbim despre alimente lucrurile se complica, pentru ca a manca este un act cu profunde implicatii psihologice si sociale. Mai e nevoie sa spun ca, la specia umana, in actul sexual factorii psihologici devin si mai importanti, iar in ceea ce priveste obtinerea placerii sunt predominanti? Daca e sa masuram calitatea placerii sexuale, nu indicatorii cantitativi (durata, frecventa, intensitate) ne vor fi de folos; nu apreciem calitatea unui film dupa lungimea peliculei consumate pentru producerea lui, nici dupa salariile platite actorilor, desi fara aceste elemente materiale filmul nu ar fi existat; premiile se acorda insa pentru scenariu, pentru regie, pentru jocul actorilor.

Fiecare dintre noi are o multime de reactii automate, care par sa faca parte din „firea” noastra. De fapt, sunt elemente ale unui scenariu construit prin invatare in functie de mediul si evenimentele la care am fost expusi. Asteptarile in ceea ce priveste relatia de cuplu incep sa se structureze inca din prima copilarie (e cineva care nu s-a jucat de-a mama si de-a tata?). La  iesirea din adolescenta scenariul iubirii ideale este constituit (chiar daca adesea nu e constientizat).

S-ar putea obiecta (in pas cu moda) ca iubirea si sexul sunt subiectele a doua filme diferite; da, cred ca sunt chiar trei filme diferite: despre sex si succesul reproductiv, despre sex si agresivitate, despre iubire si sex. Doar ultima categorie este relevanta pentru placerea sexuala intr-o relatie de cuplu.

O a doua obiectie apare: ok, am inteles, placerea sexuala e dintr-un scenariu in care sexul e legat de iubire, dar de ce sa nu fie un scenariu in doi, in trei sau in cati vrei?

Scenariul se construieste incepand din copilarie, cand mama si tata sunt (indiferent ce vom crede mai tarziu despre asta) cele mai frumoase si cele mai puternice fiinte din univers. Asa ca povestea originara e una in doi. In plus, povestea de iubire se construieste pe trei axe principale: implicarea, intimitatea, pasiunea. Toate trei presupun o relatie unu la unu.

Asa cum unora le plac vacantele in locuri exotice, iar altora vizitarea ruinelor civilizatiilor disparute, exista si in relatia de cuplu diferite scenarii.  Mi-ar placea sa veniti in jurul focului, sau pe divanul persan, si sa evocati scenarii ale drumului in doi, traite, dar mai ales gandite. Ca o precuvantare, insir mai jos trei variante schematice, fiecare dintre ele privilegiind una dintre cele trei axe principale: pasiunea, implicarea, implicarea.

1. Nava care rezista valurilor (relatia stabila). Partenerii valorizeaza mai ales implicarea si solidaritatea; solidaritatea favorizeaza dezvoltarea spatiului intim; cresterea continua a intimitatii este cea care alimenteaza pasiunea. Varianta incompleta este relatia stagnanta: partenerii raman legati de un proiect comun dar nu reusesc sa treaca de la stadiul de echipa la cel de cuplu. Cei care isi doresc dar nu obtin o relatie stabila aleg de obicei sa se refugieze in munca (cea mai apropiata satisfactie de substitutie).

2. Casa construita, copacul sadit, copilul nascut (relatia durabila). Partenerii au o mare nevoie de intimitate; implicarea este o consecinta a dorintei de a construi poduri vizibile spre un partener care este diferit si il vrei impreuna cu tine pastrandu-si acest ceva ce il face special. Pasiunea izvoraste din atractia contrariilor. Raul care pandeste acest tip de relatie este oboseala. Tocmai de aceea, cei care nu reusesc intr-o astfel de relatie se refugiaza in confort: masina, casa, robotii furnizeza un fel de siguranta si devin substitute pentru metafora intimitatii.

3. Comoara ascunsa (relatia profunda). Pasiunea este axa privilegiata in acest scenariu. Implicarea se manifesta prin incercarea de a defini cat mai clar proiectul comun (harta comorii). Marea provocare este insa atingerea intimitatii. Ce se intampla daca nu reusesc? Incep sa confunde profunzimea relatiei cu tumultul, dragostea cu indragostirea. Sunt iarasi si iarasi la inceputul unor infloriri spectaculoase care nu ajung pana la fruct.

Daca va spun ceva randurile de mai sus, preluati stafeta povestirii si impartasiti scenariile placerii intr-o relatie imaginata in cadrele lungii durate.