« La 1 decembrie 1630, moştenii satului Lătceni din judeţul Teleorman […] se vând rumâni cu feciorii lor (s.m., D.G.) lui Bunea logofăt cu toate părţile lor de ocină din hotarul de jos, cu viile, moara şi cu tot venitul, astfel: [(urmează numele a zece moşneni, Cosma, Radul, Maciucă, Cernat, Opriş, Cânda, Voico, Coman, Buda si Voico Străchinaru – enumerându-se şi numele tuturor copiilor şi câţi boi a dat fiecare cap de familie etc)] Adunând toate sumele arătate pentru fiecare din cei zece, Bunea a vărsat atunci 41 500 de aspri bani gata »

Rândurile de mai sus ( transcrise din cartea domnului Neagu Djuvara – Ce au fost boierii mari în Ţara Românească – Saga Grădiştenilor) mi-au dat de gândit. Sunt cel puţin 3 idei care mi-au trecut pentru prima data prin cap:

1. Îndoctrinat din şcoală cu ideea ca răzeşii  şi moşnenii preţuiau mai presus de orice libertatea, nu ma gândisem că a te vinde rumân era o procedură destul de comună (în aceeaşi carte sunt menţionate şi alte exemple, care nu par sa aibă un aer excepţional).

2. Tot la şcoală, tot la istorie, ni s-a menţionat ca un fel de exotism faptul că în China tatal îşi putea vinde copiii ca sclavi; se pare ca nu era nevoie sa cautăm aşa departe. Nu e lipsit de pitoresc faptul că, în ordinea enumerării, imediat dupa fii urmează boii (feciorii sunt pe inventarul viu, se pare)

3. Suma e mai degrabă mare daca o comparăm cu cele date ca exemple de plăţi pentru moşii în vremea aceea în cartea domnului Djuvara, dar mi-a sărit in ochi un alt amănunt pitoresc: tatăl lui Bunea cumpăra doua fete de ţigani, cu nici douazeci de ani mai inainte, cu 2000 de aspri (cele doua fete fiind deja roabe la tătari, e clar că libertatea nu intra în preţ). Eu cred că Bunea a plătit 41 498 de aspri pentru pământ, feciori şi boi, ca atâta făceau, iar moşnenii  şi-au preţuit libertatea la doi bani şi cu atâta au dat-o.