Étiquette : 10 Mai

Diversiunea 9 mai

9 Mai 20139 Mai 2013 · 5 commentaires ·

Timp de 70 de ani (1878-1947), Ziua Independentei a fost 10 Mai.

Apoi, dupa proclamarea banditeasca a republicii, « se descopera » ca 9 mai ar fi data proclamarii independentei si este propusa celebrarea ca zi a eroilor. Se impuscau astfel doi iepuri dintr-un foc:

1. Pana atunci, Ziua Eroilor era celebrata la sarbatoarea Inaltarii Domnului, avand deci si un marcat caracter religios.

2. Ziua de 10 Mai lega indisolubil Independenta de regalitate.

Se realiza astfel deturnarea simultana a doua sarbatori care intretineau sentimentul identitatii nationale.

Manevra a avut efecte pana in zilele noastre. Un deputat PSD a inaintat o propunere de sarbatorire a zilei de 9 mai ca zi a independentei, bazandu-si expunerea de motive pe cea folosita de comunisti in 1948 si sustinand, asemenea lor, ca 10 mai ar fi « un fals ».

Cum s-au petrecut lucrurile?

Pe 9 mai 1877 (spre seara), deputatul Fleva face o interpelare in Adunarea Deputatilor, solicitand Guvernului sa-si precizeze pozitia fata de actiunile ostile ale armatei turce la Dunare. Ministrul de externe, Mihail Kogalniceanu, ii raspunde, formuland in final celebrele cuvinte: « Suntem o natiune independenta ». Adunarea adopta, in unanimitate, o rezolutie care confirma ruperea legaturilor cu Imperiul Otoman.

A doua zi, 10 Mai, Senatul adopta o hotarare similara, iar Domnitorul Carol proclama solemn independenta Romaniei. Procesul constitutional al proclamarii independentei a fost deci complet pe 10 Mai.

9 mai e o diversiune comunista. Mihail Kogalniceanu insusi nu a pretins vreo onoare speciala pentru ziua de 9 mai. Dar una dintre specialitatile propagandei comuniste a fost rescrierea istoriei pentru stergerea memoriei.

Veniti sa sarbatorim Ziua Independentei?

7 Mai 20138 Mai 2013 · 10 commentaires ·

ACTUALIZARE: Manifestatia organizata de 10 Mai are loc la 17.30 (detalii aici).

Sustin in continuare ideea sa fim vizibili si in restul zilei. Voi fi la statuia Regelui Carol I in prima parte a zilei si imi va face deosebita placere sa cunosc si alti cetateni care vor sa repuna Coroana de Otel pe fruntea României.

Coroana României

14 mars 201314 mars 2013 · 10 commentaires ·

Ordinul Coroana României, a fost reînfiintat de Majestatea Sa Regele Mihai la 30 decembrie 2011, ca ordin dinastic (de familie). În fiecare an, la 14 martie, se sărbătorește Ziua Ordinului (la 14 martie 1881, a fost proclamat Regatul României).

Motto-ul Ordinului Coroana României este “Prin noi înșine”.

Prin noi înșine ne putem recapata tara. Încoronata cu insemnele suveranitatii.

Reinfiintarea ordinului la 30 decembrie (data proclamarii republicii sovietice in tara noastra) e semnificativa. Faptul ca ordinul e dinastic, si nu de stat, ne aminteste că institutia numita Coroana României se află inca in exil. Impreuna cu adevarul, demnitatea si suveranitatea.

Pana cand vom da cinstea pe minciună? Pana cand vom trai in Republica Minciunii?

Aian cel fără de Ţară

16 février 201317 février 2013 · Laisser un commentaire ·

Aian = Personaj de vază în satul sau regiunea sa, notabil. Termen propriu administrației turcești, care s-a păstrat numai în Dobrogea.

Este fals ca nu am fost niciodata pașalâc turcesc.

În primul rând că unele teritorii ale României actuale au fost sub administratie otomană directă: Dobrogea (1417 – 1878), Pașalâcul Timisoarei (1552 – 1716), Pașalâcul Oradei (1660 – 1692), raialele Turnu (1417 – 1829), Giurgiu (1420 – 1829) și Brăila (1554-1829).

În al doilea rând, domnii fanarioti erau, de fapt, bei, pași cu trei tuiuri (cel mai înalt rang de guvernator din Imperiul Otoman). Între 1711/1716 si 1822, Moldova si Tara Românescă au fost pașalâcuri cu regim special. Special în sensul că sultanul nu trebuia sa întretină trupe pe teritoriul lor; găsise un sistem mult mai ieftin de a-si încasa zahereaua.

Daca ar fi fost dupa beizadele (beyzadé = fiu de bei), România n-avea de ce sa existe; mai degraba le-ar fi surâs ideea de a-si continua jocurile lor de clan pentru impartirea resurselor. Răul fusese făcut: clasa politică a Principatelor era dominată de aiani fara de tară.

România există datorita ideii unor boiernași de a termina cu nesfârsitul joc de Monopoly al beizadelelor prin aducerea unui print strain. Si România există pentru că printul strain a ales fără rezerve sa fie român.

Dar aianii au revenit. De data asta, adusi de la Moscova, pe tancuri. 40 de ani le-au fost suficienti pentru a împanzi tara si a parazita masiv memoria natională (până si la meciurile de fotbal începea să se audă în scandări mai mult numele de cod RSR – tara devenea o abreviere goală de continut).

Beizadelele lor au reusit până în ziua de astazi să împiedice renasterea unei tări. Pentru că nu au nevoie de ea. Îi încurcă. Sunt aiani fără de tară.

Dacă vreti să vedeti diferenta dintre Aian cel fără de Ţară si Regele care ne-a lăsat o Ţară, ascultati aici (incepand de la minutul 49:24)

Tristă recapitulare (IV)

1 décembre 20122 décembre 2012 · Laisser un commentaire ·

1 decembrie 2002 – Unul dintre putinii ani in care vremea e frumoasa. Participare numeroasa la manifestarile oficiale si pentru ca fusesem invitati sa aderam la NATO cu doar 10 zile inainte, apoi Ion Iliescu se afisase « shoulder to shoulder » ( « șold la șold », comform traducerii livrate prin difuzoare multimii) cu George Bush si « nevasta-sa » (tot conform traducerii oficiale. 1 decembrie 2003 – Puterea la Alba-Iulia, opozitia la Bucuresti. 1 decembrie 2004 – Din nou intre cele doua tururi ale alegerilor prezidentiale. Multe fluieraturi. 1 decembrie 2005 – Premiera: pe langa scindarea putere opozitie, apare si distantarea dintre premier si presedinte (peste numai cateva saptamani ruptura va deveni oficiala). Vreme dusmanoasa, participare populara infima. 1 decembrie 2006 – Ceva unitate de fatada, a inainte de intrarea in UE (programata sa aiba loc peste o luna). UDMR apreciaza (corect) ca e momentul sa repuna pe tapet chestiunea autonomiei, folosind ca baza chiar Declaratia de la Alba-Iulia. 1 decembrie 2007 – Ceremonii modeste, atat la Bucuresti, cat si la Alba-Iulia. Presedintele si premierul sunt in razboi deschis. Dupa cateva zile (de gandire, probabil), primarul din Alba-Iulia ii ofera Regelui Mihai titlul de cetatean de onoare si cheile orasului. Probabil ca schimbasera intre timp incuietoarea, altminteri gestul e usor ridicol: Mihai I este din 1930 Mare Voievod de Alba-Iulia. 1 decembrie 2008 – Raceala fara incidente. 1 decembrie 2009 – Din nou intre tururi la prezidentiale. Presedintele in functie alege sa nu dea mana cu presedintele Senatului (contracandidatul sau) si cu fostii presedinti ai Romaniei. 1 decembrie 201o – Ploaie îngheţată. In lipsa participantilor, n-au fost asa de multe fluieraturi. 1 decembrie 2011 – A fost anul Regelui. La Ziua Nationala devine evident ce ne lipseste: un simbol unificator. Pe care Dumnezeu ni l-a daruit si l-a lasat cu noi pana in ziua de azi. Cat timp vom ramane prizonierii urii? 1 decembrie 2012 – Mai aveam nevoie de o inca confirmare?

Incercam de anul viitor cu 10 Mai?

La Multi Ani, popor român!

1 décembre 20121 décembre 2012 · 2 commentaires ·

Am mai spus (aici si aici) de ce nu cred ca 1 decembrie nu e potrivita ca Zi Nationala. Oricum, nu in dauna zilei de 10 mai (argumente aici, aici, si aici). In orice caz, nu fara Coroană.

Cred însa ca am putea marca, intre 27 noiembrie si 3 decembrie, « Saptamana poporului român ». Cu regret pentru greseli, cu recunostinta pentru eroi si pentru martiri, cu incredere ca putem continua constructia politica si morala a bunilor nostri.

Iata propunerea mea:

27 noiembrie – « Ziua Căintei » – ziua cand ne cerem iertare pentru uciderile, minciunile si furaciunile dintre noi (amintirea mortii profesorului Nicolae Iorga, omorat in padurea de la Strejnic in noaptea de 27 noiembrie 1940)

28 noiembrie – « Ziua deportaților si desțăraților si exilatilor » (amintirea unirii « pe vecie » a Bucovinei cu Regatul Romaniei – 28 noiembrie 1918 ; pomenirea dreptei regine Elena, trecuta la cele vesnice la 28 noiembrie 1982, departe de tara)

29 noiembrie – « Ziua continuitatii si a înnoirii » (pomenirea trecerii la cele vesnice – pe 29 noiembrie 1852, la Palermo, in exil – a istoricului si revolutinarului Nicolae Balcescu, parinte fondator al natiunii moderne, dar si istoricul care ne-a dat Românii supt Mihai-Voievod Viteazul, carte care a inspirat generatii de luptatori pentru unitatea romanilor).

30 noiembrie – « Ziua Martirilor » (Sf. Ap. Andrei, protector al poporului român, a fost martir pentru credinta; sa-i celebram in aceasta zi pe toti romanii care au suferit si au murit pentru credinta lor)

1 decembrie – « Ziua Renasterii, Unirii si Concordiei » (1 decembrie 1918, stil vechi si stil nou:reintoarcerea in Bucuresti a Regelui Ferdinand si a Reginei Maria, dupa ce statul român fusese in pragul disparitiei; Declaratia de la Alba-Iulia, proclamand unirea Transilvaniei cu Regatul României, dar si garantarea drepturilor minoritatilor)

2 decembrie – « Ziua Moldovei » (la 2 decembrie 1917 se proclama Republica Democratica Moldoveneasca, care se va uni cu Regatul României la 27 martie 1918, cand teritoriul neocupat al tarii coincidea cu Moldova). Daca vom uita Basarabia, uitat sa fie numele nostru!

3 decembrie – « Ziua Civismului » (la 3 decembrie 1861 se deschid lucrarile Camerelor Principatelor Unite, care vor vota formarea unui guvern unic la Bucuresti; peste cateva luni va fi adoptat oficial numele România)

Ubi bene, ibi patria

16 novembre 201216 novembre 2012 · 16 commentaires ·

Acolo unde este bine, acolo este patria.

Acest dicton e interpretat adesea in cheie joasa: « deviza celor care, pentru avantaje materiale, pierd sentimentul respectului şi al dragostei de ţară ».

Si totusi…

Acolo unde iti este bine, acolo iti este patria. Cum te-ai putea simti acasa acolo unde iti este rau?

Dar binele si raul sunt interioare, nu exterioare.

Binele creste in inima ta atunci cand oamenii apropiati iti deschid ochii asupra lucrurilor frumoase ale lumii, frumusete pe care nici o rautate efemera nu o mai poate strica.

Binele creste din capacitatea de a admira oamenii dimprejurul tau. Si daca vezi la acesti oameni sentimentul datoriei fata de altii, te simti si tu dator fata de cei care iti daruiesc astfel cel mai important lucru: inceputul unei povesti cu sens.

Nu sunt mândru ca sunt român. Mândria e un fel de a-ti ciopli idoli dupa chipul si asemanarea ta. Nu vreau sa particip la un astfel de cult.

Simt insa ca sunt dator unor oameni foarte diferiti care au crezut si cred intr-un proiect numit România. Acest proiect a fost unul care a creat caractere, modele, povesti de viata pline de miez.

Sunt recunoscator oamenilor care m-au facut om. Cerul lor e si cerul meu, pamantul lor e si pamantul meu.

Si mi-e bine. Nu in fiecare zi.

Acolo unde imi este bine, acolo imi este patria.

Aceste ganduri au fost puse in miscare de un articol al lui Marius despre mandria de a fi roman. Multumesc, frate, si sunt bucuros ca esti un român bun!

Înca un motiv pentru 10 Mai

27 Mai 201230 Mai 2012 · 1 commentaire ·

Pe 27 mai 1600 (pe stil nou) Mihai Viteazul se proclama intr-un hrisov dat la Iasi « voievod al Ungrovlahiei, al Ardealului si al Tarii Moldovei ». Dar cucerirea Moldovei se incheiase deja de o saptamana. La 10 mai 1600 (stil vechi, cel oficial pe atunci in Moldova si Tara Romaneasca), Mihai Voda cucerise Hotinul, terminand victorios o campanie inceputa pe 10 mai (stil nou, oficial deja in Transilvania, de unde pleaca Mihai in campania pentru Moldova).

Se poate spune ca 10 mai 1600 este ziua in care s-a realizat prima unire a tarilor locuite de români. Acesta ar fi al 11-lea argument pentru 10 Mai (celelalte 10 le puteti gasi aici). Care ar putea deveni astfel Ziua Independentei si Ziua Unirii.